17 definiții pentru prinsoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare.

PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare.

prinsoare sf [At: CORESI, EV. 210 / V: (reg) prinsor s, (îvr) pren~ / Pl: ~ori / E: prins2 + -oare] 1 (Înv) Pariu. 2 (Buc) Efort al unui animal pentru a duce o povară. 3-4 (Îvp) (Stare de) captivitate. 5 (Pex; ccr) Închisoare. 6 (Reg) Loc de unde cineva pescuiește cu crâsnicul. 7 (Reg) Avere. 8 (Reg; d. oameni; îla) Cu ~ Bogat. 9 (Îvr) Sumă plătită ca arendă. 10 (Olt) Ac de prins părul. 11 (Îvr) Dispozitiv folosit la fixarea unor drugi. 12 (Trs) Cerc de lemn care prinde doagele unui butoi. 13 (Olt) Parte a undiței de care se prinde firul. 14 (Reg) Căprior la casă. 15 (Trs) Bucată de lemn fixată la îmbinarea căpriorilor unei construcții, pentru a le mări rezistența. 16 (Reg) Bârnă așezată deasupra pereților casei, în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii Si: (reg) cosoroabă. 17 (Reg) Fiecare dintre stâlpii din peretele casei în care intră ferestrele. 18 (Trs; Mar) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părțile laterale ale războiului de țesut sau tălpile războiului de țesut una de alta Si: (pop) chingă, (reg) prinzătoare, prinzător. 19 (Reg) Lanț sau bară de fier care leagă crucea căruței cu capetele osiei Si: (reg) lambă. 20 (Reg) Punte dintre coarnele plugului. 21 (Reg; îs) ~a nărilor Perete despărțitor al nărilor. 22-23 (Înțelegere făcută sau) angajament luat în vederea îndeplinirii unui lucru.

PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (În construcție cu verbele «a face», «a ține», «a pune», rar «a lua») Rămășag, pariu. Fac prinsoare că scrisorile sînt de la Breșei. CARAGIALE, O. II 203. Aș pune prinsoare că și temnicerul acesta, pe care nu-l cunosc, îl urăște. NEGRUZZI, S. III 354.. 2 (Învechit) Faptul de a fi captiv, prizonier, arestat (v. captivitate); (concretizat) închisoare, temniță; capcană pentru animale. Apoi a dat Crai-Sînger porunci de-au năruit întregul turn cu zidul de piatră de granit. Și-n loc de turn, acolo el a durat prinsori. COȘBUC, P. II 179. Plăpînda, blînda pasăre Cînd cade sub prinsoare își mușcă fierul lanțului Și bate-n aripioare. BOLINTINEANU, O. 128. Foaie verde trei nuiele Săraci mîndruțele mele, De-ar ținea vreo sărbătoare, Doar scap și eu din prinsoare... Să mă văd iar printre brazi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. Fig. [Sufletul] spărgînd a lui prinsoare, Nemuritor s-avîntă. BOLINTINEANU, O. 199. ♦ (Regional) Împrejmuire, curte, ogradă. Neamul mai mic, adecă cel mai puțin numeros, va avea cuprinsul sau prinsorile mai mari. PAMFILE, A. R. 17. 3. (Neobișnuit) Situație materială, (bună)stare, avere; prindere (4). Umblă racul să se-nsoare și n-are nici o prinsoare. ȘEZ. II 199. 4. Urechea de la undiță; cioc, zîmboc. Ostiile sînt... prevăzute cu cîte un cioczîmboc», «ureche», «limbă întoarsă» sau «prinsoare»). ANTIPA, P. 294.

PRINSOÁRE ~óri f. 1) Înțelegere între două (sau mai multe) persoane care susțin lucruri contrare, ce-l obligă pe cel care nu va avea dreptate să-i dea o compensație materială (de obicei bănească) celuilalt; rămășag; pariu. 2) înv. pop. Loc unde sunt închiși cei lipsiți de libertate. 3) rar Capcană de prins păsări sau animale. /prins + suf. ~oare

prinsoare f. 1. închisoare (sens învechit); 2. îndatorire mutuală între persoane, cari susțin lucruri contrare, de a plăti o sumă anumită celui ce va avea dreptate: a pune prinsoare.

prinsoáre f., pl. orĭ (d. prins, mă prind). Captivitate saŭ și închisoare (Rar). Rămășag, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se va întîmpla cum zice el: Tu zicĭ că nu va ploŭa mîne. Eŭ fac (saŭ pun) prinsoare pe 10 francĭ că va ploŭa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prinsoare (pop.) s. f., g.-d. art. prinsorii; pl. prinsori

prinsoare (pop.) s. f., g.-d. art. prinsorii; pl. prinsori

prinsoáre s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRINSOÁRE s. v. acord, aranjament, arest, arestare, avere, avut, avuție, bogăție, bun, captivitate, capturare, cătușă, chingă, combinație, contract, convenție, închisoare, înțelegere, învoială, învoire, legământ, mijloace, ocnă, pact, penitenciar, prindere, prins, prizonierat, pușcărie, situație, stare, temniță, tranzacție.

PRINSOARE s. pariu, rămășag, (înv. și pop.) rămas, (reg.) rămaș, rămășeală, rămășiță. (A face o ~ cu cineva.)

prinsoare s. v. ACORD. ARANJAMENT. AREST. ARESTARE. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. CAPTIVITATE. CAPTURARE. CĂTUȘĂ. CHINGĂ. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. ÎNCHISOARE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. MIJLOACE. OCNĂ. PACT. PENITENCIAR. PRINDERE. PRINS. PRIZONIERAT. PUȘCĂRIE. SITUAȚIE. STARE. TEMNIȚĂ. TRANZACȚIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prinsoáre, prinsori, s.f. – (înv.) Temniță, închisoare: „Dau voinicii la prinsoare / Care bani nu vreau a da” (Papahagi, 1925: 261; Vad). – Din prins (< prinde) + suf. -oare (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

prinsoare, prinsori s. f. (intl., înv.) închisoare

Intrare: prinsoare
prinsoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prinsoare
  • prinsoarea
plural
  • prinsori
  • prinsorile
genitiv-dativ singular
  • prinsori
  • prinsorii
plural
  • prinsori
  • prinsorilor
vocativ singular
plural
prensoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prinsor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prinsoare, prinsorisubstantiv feminin

  • 1. popular Pariu, rămășag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fac prinsoare că scrisorile sînt de la Bresci. CARAGIALE, O. II 203. DLRLC
    • format_quote Aș pune prinsoare că și temnicerul acesta, pe care nu-l cunosc, îl urăște. NEGRUZZI, S. III 354. DLRLC
  • 2. învechit Faptul de a fi captiv, prizonier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plăpînda, blînda pasăre Cînd cade sub prinsoare își mușcă fierul lanțului Și bate-n aripioare. BOLINTINEANU, O. 128. DLRLC
    • format_quote Foaie verde trei nuiele Săraci mîndruțele mele, De-ar ținea vreo sărbătoare, Doar scap și eu din prinsoare... Să mă văd iar printre brazi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. DLRLC
    • format_quote figurat [Sufletul] spărgînd a lui prinsoare, Nemuritor s-avîntă. BOLINTINEANU, O. 199. DLRLC
    • 2.1. concretizat Temniță, închisoare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Apoi a dat Crai-Sînger porunci de-au năruit întregul turn cu zidul de piatră de granit. Și-n loc de turn, acolo el a durat prinsori. COȘBUC, P. II 179. DLRLC
    • 2.2. Capcană pentru animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: capcană
    • 2.3. regional Curte, ogradă, împrejmuire. DLRLC
      • format_quote Neamul mai mic, adecă cel mai puțin numeros, va avea cuprinsul sau prinsorile mai mari. PAMFILE, A. R. 17. DLRLC
  • 3. neobișnuit Situație materială; prindere. DLRLC
    • format_quote Umblă racul să se-nsoare și n-are nici o prinsoare. ȘEZ. II 199. DLRLC
  • 4. Urechea de la undiță. DLRLC
    • format_quote Ostiile sînt... prevăzute cu cîte un cioc («zîmboc», «ureche», «limbă întoarsă» sau «prinsoare»). ANTIPA, P. 294. DLRLC
etimologie:
  • Prins + sufix -oare. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.