11 definiții pentru zdup (închisoare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) închisoare. – Onomatopee.

zdup [At: BARCIANU / S și: sd~ / Pl: ? / E: fo] 1 i (Adesea cu valoare verbală, uneori repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere precipitată, de o săritură, de o aruncătură cu forța, de pași grei. 2 sns (Fam; în legătură cu verbele „a băga”, „a intra” etc.) Închisoare. 3 sn (Reg) Joc de cărți în care cel care pierde primește pumni în spate.

zdup interj., s.n. 1 interj, (de obicei repet.) Cuvînt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. Nu se aude decît zdup-zdup pe scară (TEOD.). ◊ (cu val. vb.) Numai ce-aud așa ca un vînt... și deodată, zdup! Pe prispă (SADOV.). 2 s.n. (fam.; în legătură cu vb. „a băga”, „a intra”) Închisoare. Va fi băgat la zdup (STANCU). ◊ Expr. A ședea la zdup v. ședea. • / onomat.

ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) Închisoare. – Onomatopee.

ZDUP2 ~uri n. fam. Instituție în care își ispășesc pedeapsa cei condamnați la privarea de libertate; temniță; închisoare; penitenciar. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDUP s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

zdup s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZDUP (2), zdúpuri, s. n. (Argou) ~ (onomat., cf. hop, dup) [și NODEX]


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: zdup (închisoare)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdup
  • zdupul
  • zdupu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdup
  • zdupului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdup (închisoare)

etimologie: