ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) închisoare. – Onomatopee.

zdup [At: BARCIANU / S și: sd~ / Pl: ? / E: fo] 1 i (Adesea cu valoare verbală, uneori repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere precipitată, de o săritură, de o aruncătură cu forța, de pași grei. 2 sns (Fam; în legătură cu verbele „a băga”, „a intra” etc.) Închisoare. 3 sn (Reg) Joc de cărți în care cel care pierde primește pumni în spate.

zdup interj., s.n. 1 interj, (de obicei repet.) Cuvînt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. Nu se aude decît zdup-zdup pe scară (TEOD.). ◊ (cu val. vb.) Numai ce-aud așa ca un vînt... și deodată, zdup! Pe prispă (SADOV.). 2 s.n. (fam.; în legătură cu vb. „a băga”, „a intra”) Închisoare. Va fi băgat la zdup (STANCU). ◊ Expr. A ședea la zdup v. ședea. • / onomat.

ZDUP interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. 2. S. n. (Fam.) Închisoare. – Onomatopee.

ZDUP² ~uri n. fam. Instituție în care își ispășesc pedeapsa cei condamnați la privarea de libertate; temniță; închisoare; penitenciar. /Onomat.

zdup¹ (închisoare) (fam.) s. n. (la ~)

zdup² interj.

zdup² (fam.) s. n.

zdup interj., s. n.

ZDUP s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

zdup s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

ZDUP (2), zdupuri, s. n. (Argou) ~ (onomat., cf. hop, dup) [și NODEX]

zdup s. n. sg. închisoare