11 definiții pentru prob

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe

prob adj. m., pl. probi; f. sg. próbă, pl. próbe

PROB adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.

PROB, -Ă adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus].

PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus)

PROB ~ă (~i, ~e) livr. Care este corect și de bună-credință; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus

*prob, -ă adj. (lat. probus). Rar. Onest, integru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prob adj. v. CINSTIT. CORECT. INCORUPTIBIL. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. ONEST.

Intrare: prob
prob adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prob probul pro proba
plural probi probii probe probele
genitiv-dativ singular prob probului probe probei
plural probi probilor probe probelor
vocativ singular
plural