14 definiții pentru împrejmuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJMUIRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.

ÎMPREJMUIRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.

împrejmuire sf [At: BĂLCESCU M. N. 63 / S și: (rar; nrc) ~eșm~ / Pl: ~ri / E: împrejmui] 1 Așezare a unui gard de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest Si: împrejmuit1 (1). 2 (Ccr) Gard. 3 (Înv) Împrejurime. 4 (Fig) Împresurare.

ÎMPREJMUIRE, împrejmuiri, s. f. 1. Îngrăditură; gard. Mulțimea neagră năvăli înăuntrul împrejmuirii. DUMITRIU; N. 65. La munte, cultivatorii găsesc destule înlesniri în pădurile ce au, de a face împrejmuiri de garduri. I. IONESCU, M. 331. 2. (Învechit) Împrejurime. Împrejmuirile acestui loc erau pustii, căci aproape de acolo, la gura unei fîntîni, trăia o iazmă sălbatică, un balaur uriaș care prăda și bîntuia jur împrejur. ODOBESCU, S. III 297.

ÎMPREJMUIRE ~i f. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2) pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui

împrejmuíre f. Acțiunea de a împrejmui. Îngrăditură, gard.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împrejmuire s. f., g.-d. art. împrejmuirii; pl. împrejmuiri

împrejmuire s. f., g.-d. art. împrejmuirii; pl. împrejmuiri

împrejmuire s. f., g.-d. art. împrejmuirii; pl. împrejmuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREJMUIRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (~ unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (înv.) curte. (În perimetrul ~ii.)

ÎMPREJMUIRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.

ÎMPREJMUIRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (~ unui teren.) 2. (concr.) gard, îngrăditură, ocol, ulucă, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat o ~ în jurul casei.) 3. (înv.) curte. (În perimetrul ~.)

împrejmuire s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMPREJMUIRE. Subst. Împrejmuire, împrejmuit, îngrădire. Îngrăditură, gard, gărduleț (dim.), gărdurel, stobor (reg.), ulucă, zăplaz, palancă (reg.), seci (reg.), zăvează (înv.), gard viu; grilaj; zid, zidurel (dim., pop.), mur (latinism înv.). Curte, curticică (dim.), bătătură, voreț (reg.), ogradă, ogrăjoară (dim.), ocol, atrium (ant.). Țarc, țărcușor (dim.), țărcotei (dim., reg.), țărcuș (reg.), ocol, îngrăditură, coșar. Adj. Împrejmuit, îngrădit, gărduit (rar), stoborît (reg.), închis. Împrejmuitor. Vb. A împrejmui, a îngrădi, a țărcui, a gărdui (rar), a pune gard, a stoborî (reg.), a ocoli (înv. și pop.), a închide, a zidi, a zidui (rar). V. construcție, obstacol.

Intrare: împrejmuire
împrejmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuire
  • ‑mprejmuire
  • împrejmuirea
  • ‑mprejmuirea
plural
  • împrejmuiri
  • ‑mprejmuiri
  • împrejmuirile
  • ‑mprejmuirile
genitiv-dativ singular
  • împrejmuiri
  • ‑mprejmuiri
  • împrejmuirii
  • ‑mprejmuirii
plural
  • împrejmuiri
  • ‑mprejmuiri
  • împrejmuirilor
  • ‑mprejmuirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împrejmuire, împrejmuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit (1.). DEX '09 DEX '98
    sinonime: împrejmuit
  • 2. concretizat Gard, îngrăditură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulțimea neagră năvăli înăuntrul împrejmuirii. DUMITRIU; N. 65. DLRLC
    • format_quote La munte, cultivatorii găsesc destule înlesniri în pădurile ce au, de a face împrejmuiri de garduri. I. IONESCU, M. 331. DLRLC
  • 3. învechit Împrejurime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împrejurime
    • format_quote Împrejmuirile acestui loc erau pustii, căci aproape de acolo, la gura unei fîntîni, trăia o iazmă sălbatică, un balaur uriaș care prăda și bîntuia jur împrejur. ODOBESCU, S. III 297. DLRLC
etimologie:
  • vezi împrejmui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.