23 de definiții pentru prăvăli prăvăla prăvălui prevăli privăli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti.

prăvăli [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 465/11 / V: (rar) ~la, (înv) prev~, priv~, (reg) ~lui / Pzi: ~lesc, (reg) prăvăl / E: slv провалити (сѧ), bg проваля (се)] 1-2 vtr A (se) înclina. 3-4 vtr (A face să cadă sau) a cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se răsturna. 5-6 vtr (Pex) A (se) rostogoli. 7-8 vtr A (se) distruge în urma acțiunii unor forțe violente. 9 vr (Îrg) A se culca. 10 vr (D. ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime. 11 vr A se prăbuși. 12 vr (Rar) A coborî în pantă1. 13 vr (Pex) A aluneca. 14 vr (Fig) A se împrăștia. 15-16 vtr (Fig; înv) (A face să decadă sau) a decădea în mod brusc, violent. 17-18 vtr (A face să dispară sau) a dispărea în mod brusc, violent. 19 vt (Spc, pop) A doborî într-o luptă. 20 vt (Pex) A învinge în luptă. 21 vr (Rar; d. ființe) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 22 vr A se îndrepta în goană într-o anumită direcție. 23 vr (D. fenomene ale naturii) A se dezlănțui cu putere. 24-25 vtr (Îvr) A (se) transforma.

PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

PRĂVĂLÍ, prăvălesc și prăvăl, vb. IV. 1. Refl. A se duce de-a rostogolul pe un povîrniș; a se rostogoli, a se precipita. Ai zice că stau să se prăvale pilcurile de brazi și fagi din coasta muntelui. I. BOTEZ, ȘC. 223. Pe unele locuri, ne uităm cu frică-n sus, la stîncile ieșite din zid, gata să se rupă și să se prăvale peste noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. Stînca stă să se prăvale În prăpastia măreață. EMINESCU, O. I 54. ◊ Fig. Cît de zdrobite mi se prăvăleau. gîndurile, ca într-un potop de întuneric, în viitoarea pustiitoarei vremi. VLAHUȚĂ, N. 122. ♦ Tranz. A rostogoli, a da de-a rostogolul, a arunca la vale. Măi slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui și vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. SADOVEANU, E. 123. Peste piuă prăvăli o bucată de stînca. EMINESCU, N. 7. ◊ Fig. Cei doi tovarăși au început a prăvăli la vale spre stină chemări lungi și repetate. SADOVEANU, O. L. 176. ♦ (Despre ființe) A fugi în goana mare, a se năpusti ja vale; a năvălii a se repezi spre ceva. Ilie sări din drum în tufișuri și începu să se prăvălească la vale către sat. DUMITRIU, N. 203. S-au prăvălit de pe culmi, rotindu-și săbiile, călăreții. GALAN, Z. R. 68. Străinul se prăvăli spre cal și slugile lui pedestre îl aburcară în șa. SADOVEANU, O. VII 32. ♦ (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzînd de la înălțime. Se auzea... glasul unui pîrîuaș ce venea ca și noi din deal în vale, prăvălindu-se și izbindu-se de cele stînci. CREANGĂ, A. 31. Pîraie răpezi... se prăvălesc în cataracte printre acele amenințătoare stînci de piatră. ODOBESCU, S. III 516. ♦ Fig. A se întinde, a se revărsa. Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceață cenușie. REBREANU, I. 10. Trandafirii împreună cu glicinele... se prăvălesc de-a lungul zidurilor. MACEDONSKI, O. III 91. 2. Refl. (Despre vînt, ploaie) A se dezlănțui cu putere. S-a prăvălit de pe muntele cel mare un vînt rece, trăgînd după dînsul nouri negri și vîrtejuri de ninsoare: SADOVEANU, B. 128. 3. Refl. A cădea, răsturnîndu-se (peste ceva). V. surpa, dărîma, răsturna. Brazdele se prăvăleau, drepte, grele, mirositoare. REBREANU, I. 53. Toate s-au prăvălit pe punte și clopotul bordului începu să bată într-o dungă. BART, S. M. 52. Două ziduri din palat se prăvălesc de izbirile artileriei. BĂLCESCU, O. II 45. ◊ Fig. Lumea veche se prăvălește și pe a ei dărîmături slobozenia se înalță. RUSSO, O. 23. 4. Tranz. A răsturna, a da peste cap. După ce-am adus-o aici numai într-o fugă de cal... cînd la plată... vrea să-mi mănînce dreptul, sub cuvînt c-am prăvălit-o [cu căruța] de cinci ori. ALECSANDRI, T. I 216. Acest pîrîiaș... se face atît de mare, încît adese prăvale carele încărcate. NEGRUZZI, S. I 316. 5. Tranz. (Cu privire la ființe) A doborî, a culca la pămînt, a trînti. Au sărit în spinarea turcului, l-au prăvălit la pămînt. STANCU, D. 22. Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32. Vînătorul întinse arcul și, cînd zbură săgeata, prăvăli fiara sălbatică. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. Trupul se prăvăli în lături și calul se opri tremurînd și sforăind. SADOVEANU, O. VII 13. Baba tace și înghite, iar moș Anghel se prăvălește pe-o coastă în bătaia focului, se uită poznaș la babă. DUNĂREANU, CH. 87. ◊ Fig. A închis ochii și s-a prăvălit iarăși în fumuiagul lui cu. știme de iad. POPA, V. 156. 6. Tranz. (Învechit) A înfrînge, a răpune. De trei ori romînii împinseră și prăvăliră pe turci și de trei ori fură respinși înapoi. BĂLCESCU, O. II 90.

A PRĂVĂLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prăvălească. 2) (obiecte sau ființe, aflate în poziție verticală) A culca la pământ; a doborî. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

A SE PRĂVĂLÍ mă ~ésc intranz. 1) A cădea de la înălțime. 2) A-și pierde poziția verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a cădea; a pica; a se răsturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăbuși. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

prăvălì v. 1. a rostogoli, a răsturna: mica buturugă carul mare mi-l prăvale AL.; 2. a cădea iute dintr’o înălțime: stânca stă să se prăvale EM. [Slav. PROVALITI].

2) prăvál, a -ălí, V. prăvălesc.

prăvălésc v. tr. (vsl. provaliti, a rostogoli, -iti sen, a se prăbuși; sîrb. provaliti, a despica, prevaliti, a prăvăli; rus. provalitĭsĕa, a se prăvăli, a se prăbuși. V. val 1, în și nă-vălesc, prostovălesc). Fac să cadă aplecînd orĭ rostogolind: a prăvăli o stîncă. V. refl. Stînca s’a prăvălit din munte, călărețu s’a prăvălit de pe cal, copacu tăĭat s’a prăvălit asupra luĭ. – Și prăval, prăvalĭ, el -ale, eĭ -ale, să -ale. Și prevălesc, sprăvălesc (ca sîrb. strovaliti, a prăvăli).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 prăvăleáscă

prăvălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăvăleáscă

prăvăli (ind. prez. 3 sg. se prăvale)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂVĂLÍ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși. 3. v. cădea. 4. v. rostogoli. 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăbuși. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.) 8. v. povârni.

PRĂVĂLÍ vb. v. declanșa, dezlănțui, isca, izbucni, porni, preface, schimba, stârni, transforma.

PRĂVĂLI vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetății.) 2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăbuși, a se surpa, (reg.) a (se) îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a cădea, a pica, a se prăbuși, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 4. a (se) prăbuși, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 7. a cădea, a se prăbuși. (Apa se ~ de la înălțime, formînd o cascadă.) 8. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povîrni, (pop. și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe o parte.)

prăvăli vb. v. DECLANȘA. DEZLĂNȚUI. ISCA. IZBUCNI. PORNI. PREFACE. SCHIMBA. STÎRNI. TRANSFORMA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prăvălí (prăvălésc, prăvălít), vb.1. A se rostogoli, a se învîrti. – 2. A doborî, a pune jos. – Var. sprăvăli. Sl. provaliti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 443; Conev 38). – Der. prăvăl, s. n. (rîpă, coastă; gîrlă; șuvoi); prăvălac, s. n. (coastă, pantă); prăvălatec (var. prăvălatic), adj. (abrupt); prăvăliș, s. n. (povîrniș, pantă); prăvăluc, s. n. (versant).

Intrare: prăvăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăvăli
  • prăvălire
  • prăvălit
  • prăvălitu‑
  • prăvălind
  • prăvălindu‑
singular plural
  • prăvălește
  • prăvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăvălesc
(să)
  • prăvălesc
  • prăvăleam
  • prăvălii
  • prăvălisem
a II-a (tu)
  • prăvălești
(să)
  • prăvălești
  • prăvăleai
  • prăvăliși
  • prăvăliseși
a III-a (el, ea)
  • prăvălește
(să)
  • prăvălească
  • prăvălea
  • prăvăli
  • prăvălise
plural I (noi)
  • prăvălim
(să)
  • prăvălim
  • prăvăleam
  • prăvălirăm
  • prăvăliserăm
  • prăvălisem
a II-a (voi)
  • prăvăliți
(să)
  • prăvăliți
  • prăvăleați
  • prăvălirăți
  • prăvăliserăți
  • prăvăliseți
a III-a (ei, ele)
  • prăvălesc
(să)
  • prăvălească
  • prăvăleau
  • prăvăli
  • prăvăliseră
prăvăla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăvălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prevăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)