încontinuu av [At: IORDAN, L.R.A. 200 / P: ~nu-u / V: (înv) in~ / E: în- + continuu] Fără încetare Si: întruna, mereu.

ÎNCONTINUU adv. Fără întrerupere; tot timpul; întruna; mereu. /în + continuu

continuu, ~uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: ~ui, ~ue / E: fr continu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungește fără pauză. 3 a (Îs) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcție ~uă Funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporție ~uă Proporție ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas ~ Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăți muzicale. 7 av (Șîlav În ~) Neîncetat. 8-9 a, sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

incontinuu av vz încontinuu

*1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.

!încontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/încontinuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adv. (a plânge ~)

încontinuu (-nu-u) adv. (plângea ~)

încontinuu adv. (sil. -nu-u)

ÎNCONTINUU adv. 1. v. continuu. 2. totdeauna.

Încontinuu = continuu, întruna, mereu, perpetuu, necontenit, neîntrerupt, neîncetat, permanent

ÎNCONTINUU adv. 1. continuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 2. continuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.)