17 definiții pentru papară păpară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAPÁRĂ, papare, s. f. 1. (Pop.) Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.). A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă. [Pl. și: păpări.Var.: (reg.) păpáră s. f.] – Din bg. popara.

PAPÁRĂ s. f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpáră s. f.] – Din bg. popara.

PAPÁRĂ s. f. 1. Mîncare preparată din felii de pîine prăjită presărate cu brînză și opărite cu apă sau cu lapte. Rupeați bucăți mici de pîine uscată și le băgați în cană și făceați un fel de papară. PAS, Z. I 22. ◊ Expr. (Familiar) A mînca (o) papară sau papara (cuiva) = a mînca bătaie, a fi bătut sau certat cu asprime. Se vede că n-ai mîncat de mult papara lui moș Nistor. La TDRG. Cu toată stăruința lui moș Fotea și a lui bădița Vasile, Smărăndița a mîncat papară și pe urmă ședea cu mîinile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 34. Aleargă iute, ca să nu mănînci o papară de anul nou. ALECSANDRI, T. 1330. A face pe (sau din) cineva papară = a omorî, a nimici, a distruge. Văzînd biet Nastratin Hogea că i-o făcură papară [capra]. PANN, N. H. 48. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. (Atestat în forma păpară) Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odată!... Săracul sf. Niculaie! îi știi tu păpara lui. CARAGIALE, O. I 52. Cu omul împărătesc nu e de glumă, că-i știu păpara. GHICA, S. 242. 2. (Regional) Mîncare făcută din ouă bătute și prăjite în untură; jumări, scrob. ♦ Mîncare făcută din mămăligă amestecată cu brînză și untură sau unt. – Variantă: (regional) păpáră (ISPIRESCU, M. V. 34, CREANGĂ, P. 254) s. f.

PAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). ◊ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara

papáră f., pl. e (turc. papara, bg. sîrb. popara, care vine d. po-pariti, a opări. V. pară 2). O mîncare rar obișnuită făcută din pîne prăjită, pesmet orĭ trahană și brînză și opărită cu lapte. Fig. Iron. Bătaĭe, trînteală: a mînca o papară, a trage cuĭva o papară. V. curcut.

PĂPÁRĂ s. f. v. papară.

PĂPÁRĂ s. f. v. papară.

PĂPÁRĂ s. f. v. papară.

păpară f. 1. mâncare din pâine prăjită și brânză opărită cu apă fiartă: cine a mâncat păpară, știe dulce-i ori amară PANN; 2. fam. bătaie, trânteală: Smărăndița a mâncat păpară CR.; 3. fig. cursă: mirosi cam ce păpară i se gătise ISP. [Vorbă primitiv ciobănească = turc. PAPARA, ciorbă cu brânză: accepțiunea figurată reproduce un idiotism oriental].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!papáră (pop.) s. f., g.-d. art. papárei/păpării; pl. papáre/păpări

papáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAPÁRĂ s. (reg.) moieți (pl.), păpăruie. (A mâncat ~.)

PAPÁRĂ s. v. jumări, omletă.

PAPA s. (reg.) moieți (pl.), păpăruie. (A mîncat ~.)

papa s. v. JUMĂRI. OMLETĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

papáră (papáre), s. f.1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză și cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puțin probabilă. – Der. păpărău, s. n. (Banat, terci, păsat).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HUDA LUI PĂPARĂ, peșteră în NV M-ților Trascău, la 567 m alt., pe versantul dr. al văii Arieș. Lungime: 2.022 m. Prezintă numeroase săli (cea mai mare fiind Sala Minunilor), cascade și sifoane. Adăpostește stalactite uriașe și depozite de cheropterit (excremente de liliac). Temp. aerului: 10-20°C. Faună cavernicolă bogată (lilieci, păianjeni, melci, insecte etc.). Greu accesibilă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a încasa o bătaie / o mardeală / o papară expr. a fi bătut (de cineva).

a mânca papară expr. a fi bătut.

Intrare: papară
papară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papa
  • papara
plural
  • păpări
  • păpările
genitiv-dativ singular
  • păpări
  • păpării
plural
  • păpări
  • păpărilor
vocativ singular
plural
papară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papa
  • papara
plural
  • papare
  • paparele
genitiv-dativ singular
  • papare
  • paparei
plural
  • papare
  • paparelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păpa
  • păpara
plural
  • păpări
  • păpările
genitiv-dativ singular
  • păpări
  • păpării
plural
  • păpări
  • păpărilor
vocativ singular
plural

papară păpară

  • 1. popular Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Rupeați bucăți mici de pîine uscată și le băgați in cană și făceați un fel de papară. PAS, Z. I 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a mânca bătaie sau a fi aspru certat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Se vede că n-ai mîncat de mult papara lui moș Nistor. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • Cu toată stăruința lui moș Fotea și a lui bădița Vasile, Smărăndița a mîncat papară și pe urmă ședea cu mîinile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 34.
        surse: DLRLC
      • Aleargă iute, ca să nu mănînci o papară de anul nou. ALECSANDRI, T. 1330.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.).
      surse: DEX '09
    • 1.3. expresie A face pe (sau din) cineva papară = a nimici pe cineva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: distruge nimici învinge un exemplu
      exemple
      • Văzînd biet Nastratin Hogea că i-o făcură papară [capra]. PANN, N. H. 48.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odată!... Săracul sf. Niculaie! îi știi tu păpara lui. CARAGIALE, O. I 52.
        surse: DLRLC
      • Cu omul împărătesc nu e de glumă, că-i știu păpara. GHICA, S. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A trage cuiva o papară = a bate pe cineva.
      surse: DEX '09 sinonime: bate
    • 1.6. expresie A trage cuiva o papară = a mustra aspru pe cineva.
      surse: DEX '09 sinonime: mustra
  • surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în untură; jumări.
      surse: DLRLC sinonime: scrob
    • 2.1. Mâncare făcută din mămăligă amestecată cu brânză și untură sau unt.
      surse: DLRLC

etimologie: