opțiuni
  • info

15 definiții pentru ostenitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTENITOR, -OARE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.

OSTENITOR, -OARE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.

ostenitor, ~oare [At: (a. 1640) BV I, 112 / V: (îrg) ostăn~, (înv) ~tănitoriu, ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: osteni + -tor] 1 a (Îvp) Obositor. 2 a (Îvp; pex) Greu. 3-4 smf, a (Îvp) (Persoană) care muncește din greu Si: muncitor, truditor. 5 sm (Reg; mpl) Persoană care dă ajutor la nunți sau la înmormântări.

OSTENITOR, -OARE, ostenitori, -oare, adj. 1. Obositor, istovitor, extenuant. [Poezia] este scrisă pe șasesprezece silabe, fără ca lungimea versurilor s-o facă ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46. Călătoria fu lungă și ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146. Iat-o... așteptînd sfîrșitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie. NEGRUZZI, S. I 289. 2. Care se străduiește, care muncește din greu; muncitor, truditor. După cum ați fost ostenitori, Și cheltuitori, Poftim fiți buni și primitori. ȘEZ. I 38. ◊ (Substantivat) Am fost ca un ostenitor mut Care-a grăit și nu și-a dat seama. ARGHEZI, V. 245. Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.

OSTENITOR ~oare (~ori, ~oare) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor

ostenitor a. care ostenește: călătorie ostenitoare.

ostenitór, -oáre adj. Care te ostenește: drum, discurs ostenitor. Care s’a ostenit, care a muncit p. ceva: ostenitoriĭ bisericiĭ.

ostănitor, ~oare a vz ostenitor

ostănitoriu, ~oare a vz ostenitor

ostenitoriu, ~oare a vz ostenitor

ustenitor sm vz ostenitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostenitor (înv., pop.) adj. m., pl. ostenitori; f. sg. și pl. ostenitoare

ostenitor (înv., pop.) adj. m., pl. ostenitori; f. sg. și pl. ostenitoare

ostenitor adj. m., pl. ostenitori; f. sg. și pl. ostenitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTENITOR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.

ostenitor adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. EPUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC.

Intrare: ostenitor
ostenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenitor
  • ostenitorul
  • ostenitoru‑
  • ostenitoare
  • ostenitoarea
plural
  • ostenitori
  • ostenitorii
  • ostenitoare
  • ostenitoarele
genitiv-dativ singular
  • ostenitor
  • ostenitorului
  • ostenitoare
  • ostenitoarei
plural
  • ostenitori
  • ostenitorilor
  • ostenitoare
  • ostenitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ostănitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ustenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostenitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostănitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostenitor, ostenitoareadjectiv

învechit popular
  • 1. Extenuant, istovitor, obositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: extenuant istovitor obositor
    • format_quote [Poezia] este scrisă pe șasesprezece silabe, fără ca lungimea versurilor s-o facă ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46. DLRLC
    • format_quote Călătoria fu lungă și ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146. DLRLC
    • format_quote Iat-o... așteptînd sfîrșitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie. NEGRUZZI, S. I 289. DLRLC
  • 2. adesea substantivat Care muncește din greu, care se străduiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muncitor truditor
    • format_quote După cum ați fost ostenitori, Și cheltuitori, Poftim fiți buni și primitori. ȘEZ. I 38. DLRLC
    • format_quote Am fost ca un ostenitor mut Care-a grăit și nu și-a dat seama. ARGHEZI, V. 245. DLRLC
    • format_quote Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chiril Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215. DLRLC
etimologie:
  • Osteni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.