9 definiții pentru ezitare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EZITÁRE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.

EZITÁRE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.

ezitare sf [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~tări / E: ezita] 1 Nehotărâre. 2 Îndoială. 3 Lipsă de fermitate. 4 Șovăire.

EZITÁRE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita, de a nu lua imediat o hotărîre; nehotărîre, șovăială; pregetare. Ajuns în marginea gropii, sări repede, fără ezitare. SAHIA, N. 88. De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo l-am lăsatzise arendașul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224. O privi țintă-n ochi și o ținu un moment, neliniștită, sub ezitarea sentinței lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.

EZITÁRE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre. [< ezita].

*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ezitáre s. f., g.-d. art. ezitắrii; pl. ezitắri

ezitáre s. f., g.-d. art. ezitării, pl. ezitări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EZITÁRE s. 1. codeală, codire, fluctuație, îndoială, nehotărâre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ în luarea unei decizii.) 2. v. nesiguranță.

EZITARE s. 1. codeală, codire, fluctuație, îndoială, nehotărîre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui nu era justificată.) 2. nehotărîre, nesiguranță, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.)

Intrare: ezitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ezitare
  • ezitarea
plural
  • ezitări
  • ezitările
genitiv-dativ singular
  • ezitări
  • ezitării
plural
  • ezitări
  • ezitărilor
vocativ singular
plural

ezitare

  • 1. Faptul de a ezita.
    exemple
    • Ajuns în marginea gropii, sări repede, fără ezitare. SAHIA, N. 88.
      surse: DLRLC
    • De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo l-am lăsat – zise arendașul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224.
      surse: DLRLC
    • O privi țintă-n ochi și o ținu un moment, neliniștită, sub ezitarea sentinței lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ezita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN