OLIMPIAN, -Ă adj. Care aparține zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. cf. barcianu, alexi, w. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I, 75, cf. ȘĂINEANU, SCRIBAN, D. ♦ Fig. Maiestuos, impunător. Poetul a înaintat pînă la masă și, cu glas olimpian, a tunat: pace! caragiale, ap. cade, cf. șăineanu. Ea veni în timp ce o umbră olimpiană umplea cerurile deșarte. petică, o. 270, cf. 430. La un romancier, care poate, prin definiție, să fie mai olimpian... acea personalitate, străbate în operă. ibrăileanu, sp. cr. 220. Își păstrează serenitatea lui olimpiană. t. popovici, s. 159, cf. v. rom. ianuarie 1954, 160. – Pronunțat: -pi-an. – pl.: olimpieni, -e. – Din fr. olympien.