25 de definiții pentru odagaci udagaci odogaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

odagaci si [At: (a. 1749) GCR II, 45/16 / V: (reg) odog~, odăg~, (rar) ~ce, odogace sf ud~ / E: tc ödağaci] 1 Arbustul Croton eluteria. 2 Arbustul Croton cascarilla. 3 Arbust exotic decorativ din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice și cu frunze cărnoase, care conțin o substanță folosită în industria cosmetică și farmaceutică Si: aloe (Aloe). 4 Lemn al acestui arbust, dur, de culoare închisă, cu fibre albe-gălbui, impregnat cu o substanță uleioasă. 5 Scoarță a acestui arbust, care răspândește, prin ardere, un miros plăcut și aromatic, folosită ca mirodenie și având diverse utilizări în medicină. 6 (Pex) Substanță aromatică, parfum extras din această scoarță. 7 Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe, ale cărei frunze și rădăcină se utilizează în medicină, rădăcina fiind folosită și la scoaterea petelor de pe stofe Si: (pop) săpunariță, săpunel, (reg) săpunul-popii, sopunul-calului, floarea-călugărului, flori-de-sopon, mărariu- calului, mielușel (Saponaria officinalis). corectată

ODAGÁCI s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se întrebuințează în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağacı.

ODAGÁCI s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, formînd buchețele la vîrful tulpinii; rădăcinile (v. ciuin) se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe (Saponaria officinalis); săpunel, săponele, săpunariță. 2. Nume dat la doi arbuști exotici, a căror scoarță aromatică se întrebuințează în medicină (Croton); lemnul arbuștilor; scoarța lor, care răspîndește (prin ardere) un miros plăcut. Să-i spuie că i-a scris «persoanii» multe răvășele cu miros de odagaci, dar că n-a avut parte de răspuns. CARAGIALE, N. S. 99. Aceste obiecte nu se executau mai niciodată în piatră, ci, mai ales în... chiparos, sandal, odagaci. ODOBESCU, S. I 452. (În forma odogaci) Sărmănica, Mititica, Ce dulceți bune făcea!... Ce vutci bune, De minune, Cu miros de odogaci! ALECSANDRI, T. I 44. – Variante: odogáci, udagáci (GHICA, S. 58) s. m.

ODAGACI subst. (Mold., ȚR) Numele a două plante; lemnul acestor plante. A: Au poroncit de au adus un tambur, căruia coada ii era de odagaci. H 1771, 82v. [Fata] ține în mînă o tambură cu coada de udugaci, H 17792, 76v; cf. H 17792, 84r. B: Ia rădăcină de anghelină ...... udagaci. . . coji de lămîie... și le pune într-un săculeț de pînză. CARTE DE BUCATE. Variante: udagaci (CARTE DE BUCATE), udugaci (H 17792, 76v, 84r). Etimologie: tc. ödağaci.

ODOGÁCI s. m. v. odagaci.

UDAGÁCI s. m. v. odagaci.

odagaciu n. 1. substanță balzamică [!] care, arsă, dă un miros aromatic: o perniță de odagaciu FIL.; 2. lemnul său: mătănii de odagaciu; 3. Mold. săpunel: rădăcinile odagaciului sunt cunoscute sub numele de ciuen. [Turc. OD AGADJY, aloe].

odogaciu m. V. odagaciu: vutcă de odogaciu AL.

*crotón m. ca plantă și n. ca substanță (vgr. króton, krótonos, ricin). Un copăcel eŭforbiaceŭ numit și odogacĭ (croton eluteria și croton cascarilla). Scoarța luĭ se întrebuințează în med. contra diareilor vechĭ, a catarelor pulmonare ș. a.

odogácĭ și (rar) odagácĭ m. ca plantă și n. ca substanță (turc. ód-ághağy, d. ar. öd, sabur, și turc. aghoğy, copac. V. agud). Croton. Săpunariță. – Și udagacĭ (turc. úd-agağy, ngr. udagátzi).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ODAGACI s. (BOT.; Saponaria officinalis) ciuin, săpunariță, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mielușei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaș, săpunel, săpunioară, săpuniță, spumariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, floarea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tăietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-calului, (înv.) săpunare, săpunărică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

odagáci s. m.1. Aloe (Croton eluteria). – 2. Săpunariță (Saponaria officinalis). – Var. odogaci, rar udagaci. Tc. öd agaci (Șeineanu, II, 276; Roesler 500; Lokotsch 1585).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

odagáci s.n. (reg., înv.) 1. substanță aromatică (prin ardere). 2. lemn pentru mătănii. 3. săpunel.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ODOGÁCI (< tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbuști exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a căror scoarță aromatică, de culoare albă-cenușie și cu gust acru și amar, se întrebuințează în medicină (contra tusei, în boli de piele, contra gutei și reumatismului); are proprietăți sudorifice și depurative. ♦ Scoarța acestor arbori. 2. Ciulin.

Intrare: odagaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odagaci
  • odagaciul
  • odagaciu‑
plural
  • odagaci
  • odagacii
genitiv-dativ singular
  • odagaci
  • odagaciului
plural
  • odagaci
  • odagacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udagaci
  • udagaciul
  • udagaciu‑
plural
  • udagaci
  • udagacii
genitiv-dativ singular
  • udagaci
  • udagaciului
plural
  • udagaci
  • udagacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odogaci
  • odogaciul
  • odogaciu‑
plural
  • odogaci
  • odogacii
genitiv-dativ singular
  • odogaci
  • odogaciului
plural
  • odogaci
  • odogacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

odagaci udagaci odogaci

  • 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe (Saponaria officinalis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciuin săponele săpunariță săpunel
  • 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton).
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Să-i spuie că i-a scris «persoanii» multe răvășele cu miros de odagaci, dar că n-a avut parte de răspuns. CARAGIALE, N. S. 99.
        surse: DLRLC
      • Aceste obiecte nu se executau mai niciodată în piatră, ci, mai ales în... chiparos, sandal, odagaci. ODOBESCU, S. I 452.
        surse: DLRLC
      • Sărmănica, Mititica, Ce dulceți bune făcea!... Ce vutci bune, De minune, Cu miros de odogaci! ALECSANDRI, T. I 44.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. prin extensiune Substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: