ODAGACI s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, formînd buchețele la vîrful tulpinii; rădăcinile (v. ciuin) se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe (Saponaria officinalis); săpunel, săponele, săpunariță. 2. Nume dat la doi arbuști exotici, a căror scoarță aromatică se întrebuințează în medicină (Croton); lemnul arbuștilor; scoarța lor, care răspîndește (prin ardere) un miros plăcut. Să-i spuie că i-a scris «persoanii» multe răvășele cu miros de odagaci, dar că n-a avut parte de răspuns. CARAGIALE, N. S. 99. Aceste obiecte nu se executau mai niciodată în piatră, ci, mai ales în... chiparos, sandal, odagaci. ODOBESCU, S. I 452. (În forma odogaci) Sărmănica, Mititica, Ce dulceți bune făcea!... Ce vutci bune, De minune, Cu miros de odogaci! ALECSANDRI, T. I 44. – Variante: odogaci, udagaci (GHICA, S. 58) s. m.