20 de definiții pentru ocărî ocări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocărî vt [At: DEX / V: (îvp) ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv окарꙗти] 1 (Pop) A certa. 2 (Îvp) A denigra.

OCĂRÎ, ocărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A mustra, a certa, a dojeni. 2. A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Var.: (înv. și pop.) ocări vb. IV] – Din sl. ocarjati.

OCĂRÎ́, ocărăsc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A mustra, a certa, a dojeni. 2. (Înv. și pop.) A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Var.: (înv. și pop.) ocărí vb. IV] – Din sl. ocarjati.

OCĂRÎ́, ocărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A mustra, a certa, a dojeni (pe cineva). O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71. Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239. ◊ Absol. Se așeză pe scaun, ocărind: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C. I. 101. 2. A vorbi de rău, a defăima. Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, E. 347. Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. – Variantă: ocărí (REBREANU, R. I 236) vb. IV.

A OCĂRÎ́ ~ăsc tranz. A trata cu vorbe de ocară; a certa; a batjocori. /<sl. ocarjati

OCĂRÍ vb. IV v. ocărî.

ocărắsc, a -î́ și (vechĭ) -résc, -rí v. tr. (vsl. okariati, a defăĭma, uk-, a imputa, ukoriti, koriti, a trata aspru; sîrb. ukoriti, a ocărî. V. ocară). Mustru adresînd cuvinte aspre și chear insultătoare (unuĭ inferior): a ocărî niște copiĭ obraznicĭ. Vechĭ. Compromit: nimic așa nu ocărește pre domn ca cuvîntul nestătător (Cost. 1, 286).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocărî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocărắsc, imperf. 3 sg. ocărá, perf. s. 3 sg. ocărî́, 3 pl. ocărấră; conj. prez. 3 ocăráscă; ger. ocărấnd; part. ocărất

ocărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocărăsc, imperf. 3 sg. ocărá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocăráscă

ocărî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocărăsc, imperf. ocăra, conj. ocărască)

ocărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCĂRÎ vb. v. admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, desconsidera, discredita, disprețui, dojeni, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri.

ocărî vb. v. ADMONESTA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CERTA. CLEVETI. DĂSCĂLI. DEFĂIMA. DENIGRA. DESCONSIDERA. DISCREDITA. DISPREȚUI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. NESOCOTI. PONEGRI.

OCĂRÎ vb. a drăcui, a înjura, (livr.) a invectiva, (înv. și pop.) a măscări, (pop.) a stropși, a sudui, (prin Ban.) a tîrtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăla, (înv. și pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (De ce îl ~ toată ziua?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocărî (ocărắsc, -ît), vb. – A insulta, a înjura. Sl. okarjati „a mustra”, ukarjati „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb. okarati, pol. ukaráć.Der. ocară, s. f. (injurie, insultă, oprobiu, rușine); ocărîtor, adj. (care înjură); ocărît, adj. (înv., rușinos); ocarnic, adj. (înv., rușinos).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ocărî, ocărăsc, vb. tranz. – A insulta, a înjura, a ponegri, a blestema: „Oamenii ne ocărăsc, / Părinții nu ne-nvoiesc” (Calendar, 1980: 79). – Din sl. okarjati „a mustra” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

ocărî, ocărăsc, vb. tranz. – A insulta, a înjura, a ponegri, a blestema: „Oamenii ne ocărăsc, / Părinții nu ne-nvoiesc” (Calendar 1980: 79). – Din sl. okarjati „a mustra” (DER).

Intrare: ocărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocărî
  • ocărâre
  • ocărât
  • ocărâtu‑
  • ocărând
  • ocărându‑
singular plural
  • ocărăște
  • ocăraște
  • ocărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocărăsc
(să)
  • ocărăsc
  • ocăram
  • ocărâi
  • ocărâsem
a II-a (tu)
  • ocărăști
(să)
  • ocărăști
  • ocărai
  • ocărâși
  • ocărâseși
a III-a (el, ea)
  • ocărăște
  • ocăraște
(să)
  • ocărască
  • ocăra
  • ocărî
  • ocărâse
plural I (noi)
  • ocărâm
(să)
  • ocărâm
  • ocăram
  • ocărârăm
  • ocărâserăm
  • ocărâsem
a II-a (voi)
  • ocărâți
(să)
  • ocărâți
  • ocărați
  • ocărârăți
  • ocărâserăți
  • ocărâseți
a III-a (ei, ele)
  • ocărăsc
(să)
  • ocărască
  • ocărau
  • ocărâ
  • ocărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocări
  • ocărire
  • ocărit
  • ocăritu‑
  • ocărind
  • ocărindu‑
singular plural
  • ocărește
  • ocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocăresc
(să)
  • ocăresc
  • ocăream
  • ocării
  • ocărisem
a II-a (tu)
  • ocărești
(să)
  • ocărești
  • ocăreai
  • ocăriși
  • ocăriseși
a III-a (el, ea)
  • ocărește
(să)
  • ocărească
  • ocărea
  • ocări
  • ocărise
plural I (noi)
  • ocărim
(să)
  • ocărim
  • ocăream
  • ocărirăm
  • ocăriserăm
  • ocărisem
a II-a (voi)
  • ocăriți
(să)
  • ocăriți
  • ocăreați
  • ocărirăți
  • ocăriserăți
  • ocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ocăresc
(să)
  • ocărească
  • ocăreau
  • ocări
  • ocăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocărî ocări

  • exemple
    • O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137.
      surse: DLRLC
    • Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71.
      surse: DLRLC
    • Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239.
      surse: DLRLC
    • absolut Se așeză pe scaun, ocărînd: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C. I. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. A vorbi de rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: defăima denigra 2 exemple
    exemple
    • Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, E. 347.
      surse: DLRLC
    • Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: