19 definiții pentru normal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

normal, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 179 / Pl: ~i, ~e / E: lat normalis, fr normal, ger normal] 1-2 a, av (Care este) așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească Si: firesc, obișnuit. 3-4 a, av (Care se face, se întâmplă, se întâlnește) în mod regulat Si: firesc, obișnuit. 5 a Comun. 6 sn Valoare încadrată în limitele firești. 7-8 sf, a (Șîs linie ~ă) (Dreaptă) perpendiculară pe planul tangent la o suprafață convexă, în punctul de contact. 9-10 sf, a (Îas) (Dreaptă) perpendiculară pe tangenta la o curbă, în punctul de contact. 11 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. 12 a (Îs) Literă ~ă Literă care indică mărimea pe care o are floarea literelor dintr-un corp sau dintr-un caracter de litere. 13 a (Spc; d. mărimi) Care are o valoare egală sau apropiată de mărimea, valoarea etc. întâlnită cel mai frecvent. 14 a (D. organe, procese fiziologice) Care nu depășește anumite limite. 15 a (Pex; d. organe, procese fiziologice) Care nu este patologic. 16 a (D. organe, procese fiziologice etc.) Care se desfășoară sau funcționează bine. 17 a (D. oameni) Sănătos fizic și psihic. 18 a Conform anumitor reguli. 19 a Fixat prin norme. 20-21 (Înv; șîs școală ~ă) (Școală) primară. 22-23 sf, a (Îas) (Școală de învățământ mediu) în care se pregăteau învățătorii și institutorii Si: (înv) preparandie.

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. 3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. 3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. Așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit. Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba? BARANGA, I. 209. Cîntecul obișnuit al exploziilor nu era cel normal. MIHALE, O. 212. Numai dacă boala are evoluție normală. C. PETRESCU, C. V. 97. ◊ (Adverbial) Viața e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfășoară normal. BOGZA, C. O. 361. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic); în toate mințile. 2. Care este conform cu o normă sau cu un grup de norme. ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întîlnită cel mai des. 3. (Învechit, în expr.) Școală normală = școală menită a forma învățători, școală pedagogică.

NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].

NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

NORMÁL1 adv. 1) În mod firesc; natural. 2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

NORMÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit. Condiții ~e.În mod ~ de obicei; de regulă. 2) (despre ființe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic și psihic). Copil ~. 3) și substantival: Școală ~ă școală unde se pregătesc învățători pentru școala primară. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

normal a. care servă de regulă: sănătatea e starea normală a omului; școala normală, menită a forma învățători.

* normál, -ă adj. (lat. normalis. V. anormal). Conform normeĭ, regular, obișnuit: sănătatea e starea normală a omuluĭ. Școală normală, școală destinată să formeze institutorĭ și profesorĭ. S.f. Geom. Linie verticală saŭ verticală: toate corpurile cad urmînd normala. Adv. În mod normal: a se dezvolta normal.

NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale].

NORMÁLĂ ~e f. Dreaptă perpendiculară dusă pe tangentă la o curbă, în punctul de contact. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

normál adj. m., pl. normáli; f. normálă, pl. normále

normál adj. m., pl. normáli; f. sg. normálă, pl. normále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NORMÁL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obișnuit. 3. adj. firesc, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obișnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

NORMAL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 2. adj. comun, obișnuit. (Un om ~.) 3. adj. firesc, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. firesc, natural, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 5. adj. obișnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. exact, regulat. (Trenul sosește ~.) 7. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur. (Crezi că vine azi? – ~!)

Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sunet (normal) de acordare v. camerton; diapazon (5); frecvență; hertz (Hz); înălțime (1); sunet.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o arde la normal expr. (deț.) a face ceva foarte bine

a o frige la normal expr. (deț.) a face ceva cât se poate de bine.

Intrare: normal
normal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • normal
  • normalul
  • normalu‑
  • norma
  • normala
plural
  • normali
  • normalii
  • normale
  • normalele
genitiv-dativ singular
  • normal
  • normalului
  • normale
  • normalei
plural
  • normali
  • normalilor
  • normale
  • normalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

normal

  • 1. adesea adverbial Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească.
    exemple
    • Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba? BARANGA, I. 209.
      surse: DLRLC
    • Cîntecul obișnuit al exploziilor nu era cel normal. MIHALE, O. 212.
      surse: DLRLC
    • Numai dacă boala are evoluție normală. C. PETRESCU, C. V. 97.
      surse: DLRLC
    • Viața e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfășoară normal. BOGZA, C. O. 361.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat feminin Linie normală = dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. (și) substantivat feminin Linie normală = dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.4. chimie Concentrație normală = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție.
      surse: MDN '00
    • 1.5. matematică Secțiune normală = secțiune realizată cu un plan care conține normala într-un punct dat la suprafața secționată.
      surse: MDN '00
    • 1.6. prin specializare Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Care este conform cu o normă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: regulat
    • 2.1. (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 3. învechit (în) sintagmă (și) substantivat feminin Școală normală = școală pedagogică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. (și) substantivat feminin Media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință.
    surse: MDN '00

etimologie: