normal, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 179 / Pl: ~i, ~e / E: lat normalis, fr normal, ger normal] 1-2 a, av (Care este) așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească Si: firesc, obișnuit. 3-4 a, av (Care se face, se întâmplă, se întâlnește) în mod regulat Si: firesc, obișnuit. 5 a Comun. 6 sn Valoare încadrată în limitele firești. 7-8 sf, a (Șîs linie ~ă) (Dreaptă) perpendiculară pe planul tangent la o suprafață convexă, în punctul de contact. 9-10 sf, a (Îas) (Dreaptă) perpendiculară pe tangenta la o curbă, în punctul de contact. 11 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. 12 a (Îs) Literă ~ă Literă care indică mărimea pe care o are floarea literelor dintr-un corp sau dintr-un caracter de litere. 13 a (Spc; d. mărimi) Care are o valoare egală sau apropiată de mărimea, valoarea etc. întâlnită cel mai frecvent. 14 a (D. organe, procese fiziologice) Care nu depășește anumite limite. 15 a (Pex; d. organe, procese fiziologice) Care nu este patologic. 16 a (D. organe, procese fiziologice etc.) Care se desfășoară sau funcționează bine. 17 a (D. oameni) Sănătos fizic și psihic. 18 a Conform anumitor reguli. 19 a Fixat prin norme. 20-21 (Înv; șîs școală ~ă) (Școală) primară. 22-23 sf, a (Îas) (Școală de învățământ mediu) în care se pregăteau învățătorii și institutorii Si: (înv) preparandie.

NORMAL, -Ă, normali, -e, adj. 1. Așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit. Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba? BARANGA, I. 209. Cîntecul obișnuit al exploziilor nu era cel normal. MIHALE, O. 212. Numai dacă boala are evoluție normală. C. PETRESCU, C. V. 97. ◊ (Adverbial) Viața e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfășoară normal. BOGZA, C. O. 361. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic); în toate mințile. 2. Care este conform cu o normă sau cu un grup de norme. ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întîlnită cel mai des. 3. (Învechit, în expr.) Școală normală = școală menită a forma învățători, școală pedagogică.

NORMAL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].

NORMAL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

NORMAL¹ adv. 1) În mod firesc; natural. 2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

NORMAL² ~ă (~i, ~e) 1) Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit. Condiții ~e. ◊ În mod ~ de obicei; de regulă. 2) (despre ființe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic și psihic). Copil ~. 3) și substantival: Școală ~ă școală unde se pregătesc învățători pentru școala primară. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

normal a. care servă de regulă: sănătatea e starea normală a omului; școala normală, menită a forma învățători.

* normál, -ă adj. (lat. normalis. V. anormal). Conform normeĭ, regular, obișnuit: sănătatea e starea normală a omuluĭ. Școală normală, școală destinată să formeze institutorĭ și profesorĭ. S.f. Geom. Linie verticală saŭ verticală: toate corpurile cad urmînd normala. Adv. În mod normal: a se dezvolta normal.

sunet sn [At: VARLAAM, C. 123 / V: (pop) sunit, (înv) sunut, (reg) sunăt / E: ml sonitus] 1 Vibrație a particulelor unui mediu, caracterizată prin înălțime, intensitate și timbru, care se propagă prin solide și prin fluide sub forma unor unde statice și care impresionează timpanul și mecanismele urechii mijocii și interne Si: , răsunet, zgomot (liv) son, (reg) sun, șteamăt. 2 Senzația auditivă percepută de ureche, provocată de o vibrație cu frecvența cuprinsă între 16 și 20000 de hertzi Si: răsunet, zgomot, (liv) son, (reg) sun, șteamăt. 3 (Îlv) A da ~ A suna (1). 4 (Spc; asr) Murmur (de ape). 5 (Pex; asr) Vuiet. 6 (Spc; asr) Vâjâit (al vântului). 7 (Spc; asr) Foșnet (al frunzelor). 8 (Spc; îpp) Bubuit (de arme). 9 (Spc) Zgomot specific produs de obiecte metalice prin lovire, prin trântire, prin scuturare etc. Vz: zăngănit. 10 (Pex) Reverberație. 11 (Spc) Vibrație. 12 (Pex) Notă. 13 (Pex) Melodie. 14 (Pex) Cântare (1). 15 (Spc; fon) Element al exprimării orale rezultat din modificarea, prin articulare, a curentului de aer expirat prin aparatul fonator. 16 (Îvr; lpl) Urale. 17 (Fig; înv) Veste. 18 (Pex) Zvon. 19 (Fig; îvr) Sens. 20 (Spc) Semnal sonor specific pentru a atrage atenție a cuiva asupra a ceva Si: (înv) răsunet. 21 (Fig; înv) Răsunet. 22 (Pex) Vâlvă. 23 (Spc) Parte sonoră a unui spectacol. 24 (Îs) Inginer de ~ Specialist în realizarea părții sonore a unui spectacol Si: sunetist.

NORMALĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale].

NORMALĂ ~e f. Dreaptă perpendiculară dusă pe tangentă la o curbă, în punctul de contact. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

normal adj. m., pl. normali; f. normală, pl. normale

normal adj. m., pl. normali; f. normală, pl. normale

normal adj. m., pl. normali; f. sg. normală, pl. normale

NORMAL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obișnuit. 3. adj. firesc, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obișnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

NORMAL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 2. adj. comun, obișnuit. (Un om ~.) 3. adj. firesc, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. firesc, natural, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 5. adj. obișnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. exact, regulat. (Trenul sosește ~.) 7. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur. (Crezi că vine azi? – ~!)

Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal

sunet (normal) de acordare v. camerton; diapazon (5); frecvență; hertz (Hz); înălțime (1); sunet.

a o arde la normal expr. (deț.) a face ceva foarte bine

a o frige la normal expr. (deț.) a face ceva cât se poate de bine.