15 definiții pentru anormal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.

anormál, ~ă [At: HASDEU, I. C. 20 / Pl: ~i, ~e / E: fr anormal] 1 a Care se abate de la normal. 2 a Contrar regulilor. 3-4 smf, a (Individ) care are infirmități fizice sau psihice.

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite, care nu corespunde unor anumite reguli. Dezvoltare anormală a organismului. ♦ (Despre persoane) Care prezintă infirmități fizice sau psihice.

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).

ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat. med. anormalis].

ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal)

ANORMÁL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /<lat. anormalis, fr. anormal

anormal a. contrar regulelor: fenomen anormal.

*anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anormal (neobișnuit) adj. m., pl. anormali; f. anorma, pl. anormale

anormal (neobișnuit) adj. m., pl. anormali; f. anormală, pl. anormale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. v. patologic.

ANORMAL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. bolnăvicios, morbid, nesănătos, patologic. (Înclinații ~.)

Intrare: anormal
anormal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anormal
  • anormalul
  • anormalu‑
  • anorma
  • anormala
plural
  • anormali
  • anormalii
  • anormale
  • anormalele
genitiv-dativ singular
  • anormal
  • anormalului
  • anormale
  • anormalei
plural
  • anormali
  • anormalilor
  • anormale
  • anormalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anormal, anormaadjectiv

  • 1. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: normal
    • format_quote Dezvoltare anormală a organismului. DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.