anormal, ~ă [At: HASDEU, I. C. 20 / Pl: ~i, ~e / E: fr anormal] 1 a Care se abate de la normal. 2 a Contrar regulilor. 3-4 smf, a (Individ) care are infirmități fizice sau psihice.

*ANORMAL adj. Ce nu se potrivește cu felul de a fi al unor anumite lucruri, ce este neobicinuit sau poate fi dăunător: organismul acesta prezintă o desvoltare cu totul ~ă; societatea noastră se găsește într’o stare ~ă [fr.].

ANORMAL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite, care nu corespunde unor anumite reguli. Dezvoltare anormală a organismului. ♦ (Despre persoane) Care prezintă infirmități fizice sau psihice.

ANORMAL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).

ANORMAL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat. med. anormalis].

ANORMAL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal)

ANORMAL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /<lat. anormalis, fr. anormal

anormal a. contrar regulelor: fenomen anormal.

*anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.

anormal (neobișnuit) adj. m., pl. anormali; f. anormală, pl. anormale

anormal (neobișnuit) adj. m., pl. anormali; f. anormală, pl. anormale

anormal adj. → normal

ANORMAL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. v. patologic.

ANORMAL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. bolnăvicios, morbid, nesănătos, patologic. (Înclinații ~.)

Anormal ≠ normal