NORMAL, -Ă adj. 1. Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, care se face, se întîmplă sau se întîlnește în mod regulat; obișnuit, firesc; natural (I 4). v. comun. Nu e starea normală a societății. heliade, O. II, 75, cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, v., POLIZU, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, v. Starea normală a unei societăți. maiorescu, cr. i, 283, cf. ii, 10. Ceea ce invoc... este dreptul ce-l au acești oameni la existență, un drept normal prin aceea că exiști. eminescu, s. p. 4. Această concepțiune... e produsă de viața normală. gherea, st. cr. iii, 327, cf. rebreanu, r. i, 65. Înlănțuirea ideilor este, în mod normal, foarte asemănătoare, dacă nu chiar identică, la toți oamenii. iordan, g. 54, cf. 197, 241. Boala are evoluție normală. c. petrescu, c. v. 97. Acetona e o otravă care există în mod normal în urină. ygrec, m. n. 2, cf. 126. Iese din linia normală a rațiunei și a bunului gust. oprescu, I. a. iii, 17. Socotind că îmbucă o bomboană normală își rupe dinții într-o bucată de pietriș din ciocolată. arghezi, b. 63, cf. id. t. c. 60, 71. Un exemplu de context legat prin expresia relațiilor de timp, normal într-o povestire. vianu, m. 155. Organele de partid și de stat trebuie să asigure difuzarea normală a presei și a broșurilor agrotehnice la sate. scînteia, 1954, nr. 2 919. Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba de aseară? baranga, i. 209. Cîntecul obișnuit al exploziilor nu era cel normal. mihale, o. 212. După ce clopoțelul a sunat, nu mai avem în clasă condiții normale pentru a încheia ora. gî 1961, nr. 637, 1/2. Copiii s-au născut în noile condiții, care li se par, de aceea, normale. contemp. 1962, nr. 808, 3/5. (Adverbial) Viața se desfășoară normal. sahia, n. 64. Viața e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfășoară normal, cînd soarta nu aduce oamenilor nici una din nenorocirile ei. bogza, c. o. 361. Apa fiind de 775 de ori mai grea decît aerul, e normal ca și presiunea ei să fie mult mai mare decît a aerului. c. antonescu, p. 29. Lăsase lucrurile să se desfășoare normal. v. rom. februarie 1955, 251. Glasul lui... vibra cu o notă mai sus decît era normal. T. POPOVICI, SE. 93, cf. 529. ◊ (Substantivat, n.) Grăsimile neutre nu depășesc normalul. parhon, b. 44. Aberația înseamnă... o gravă abatere de la normal. contemp. 1962, nr. 7967, 1/1 ◊ Linie normală (și sbstantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact. cf. i. golescu, c., negulici. Perpendiculara... ridicată la puntul de incidență se zice normală. poni, f. 146, cf. 342, ltr², der ; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. Cu normala o’d’ descriem un cerc. orescu, t. 166/4. Linia normală la un punt al unei curbe e perpendiculara la tangentea dusă prin acel punt. LM. Perpendiculara la puntul de contact a unei tangente la o circonferință se numește normală la circonferință în acel punt. melik, g. 40. Normala principală admite o orientare care e independentă de orientarea curbei. ltr^2, cf. der. Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Mulțimea normalelor formează planul normal al curbei în punctul respectiv. der. Literă normală = literă care indică mărimea pe care o are floarea literelor dintr-un corp sau dintr-un caracter de litere. cf. v. molin, v. t. 57. ♦ Spec. Care are o mărime, o valoare etc. egală sau apropiată de mărimea, valoarea etc. întîlnită cel mai frecvent. La o pușcă normală cu alice, lungimea țevilor variază între 68- 76 cm. stoica, vîn. 32. Condiții normale de temperatură și presiune. macarovici, ch. 47. Pierderi normale la descărcarea și înmagazinarea mărfurilor. leg. ec. pl. 389. Potențialul normal al electrodului de hidrogen... se consideră egal cu zero. Chim. an. călit. 62, cf. 70. Pentru obținerea de producții normale, în regiunile secetoase, piersicul trebuie să fie irigat. bordeianu, p. 201, cf. 134. ♦ (Despre organe, procese fiziologice etc.) Care nu depășește anumite limite, care nu este patologic; care se desfășoară sau funcționează bine; sănătos (fizic sau psihic). Lucrarea normală a tuturor organelor. povăȚ. (1844), 66/5. Giocul normal al facultăților intelectuale. rom. Lit. 2692/1. Dacă n-ai urechi normale, te face una cu pămîntul. topîrceanu, p. o. 79. O bătrînețe normală sau fiziologică, care permite vieții omului a continua pînă la 120 – 150 de ani. parhon, b. 10. Păstrăvii orbiți experimental își găsesc hrana tot atît de bine ca și cei cu vederea normală. c. antonescu, p. 47. Rezultate de mare interes au fost obținute în cunoașterea mecanismelor de reglare a funcțiilor organismului în stare normală și patologică. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 59. 2. Conform anumitor norme (2), fixat prin norme. Vor lua de la această comisie instrucțiile normale (cca 1828). uricariul, v, 28/11, cf. VALIAN, v., NEGULICI, STAMATI, D., BARASCH, m. III, 109, POLIZU, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, d., barcianu, v., lm. Există o topică normală a cuvintelor în limba română. vianu, s. 215. Să se asigure desfășurarea normală și ritmică a fluxului tehnologic. scînteia, 1962, nr. 5 404. 3. (În sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = a) (învechit) școală primară. Să se statornicească în acea casă o școală normală și o gimnazie... Această școală normală va fi pentru învățătura limbei românești (a. 1828). uricariul, vii, 179. Școalele țirculare seau normale. ar (1829), 1421/2. Școli... normale sau începătoare. genilie, g. 150/22. Cîteva școale așa-numite normale sau astăzi primărie de cîte trei și patru clase. barițiu, p. a. i, 452. „Școală normală” însemna în Ardeal, ca germanul „Normalschuleu”, „școală primară”. pușcariu, l. r. i, 413; b) școală de învățămînt mediu în care se pregăteau învățătorii și institutorii; (învechit) preparandie. cf. negulici, barcianu. Era băiatul unui țăran, cărăuș din Armadia, absolvent al școlii normale de stat din Deva. rebreanu, i. 346. Școlile superioare de meserii sînt invadate de elevi care n-au izbutit la liceu, la normală sau la seminar. i. botez, b. i, 192. „Școală normală”... însemnează... ceea ce în Transilvania se numea odinioară „pedagogie”, pușcariu, l. r. i, 413. Ar fi trebuit să urmeze la școala normală, să fie învățătoare. t. popovici, se. 374. - pl.: normali, -e. - Din lat. normalis, fr. normal, germ. normal.