12 definiții pentru nerușinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Pref. ne- + rușinat.

nerușinat, ~ă [At: CORESI, L. 515/16 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + rușinat] 1 a (Îvr) Care nu s-a făcut de rușine. 2 a (Îvr) Care nu trebuie să se rușineze. 3 a (Îvr) Demn. 4-5 smf, a (Om) lipsit de rușine, de bună-cuviință Si: impertinent, insolent, neobrăzat (1-2), obraznic, (înv) nerușinos (2-3). 6-7 smf, a (Om) imoral. 8 a Care denotă nerușinare (1).

NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat; p. ext. imoral, depravat, stricat. – Ne- + rușinat.

NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. Care este lipsit de rușine, impudic; obraznic, impertinent. Minciuni, minciuni. Gaiță nerușinată!... Nu o credeți. ALECSANDRI, T. I 417. Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322. ◊ (Substantivat) Să nu te mai arăți în ochii mei, nerușinato! ALECSANDRI, T. I 362.

NERUȘINÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la rușinat) 1) Care nu are rușine; impudic; indecent. 2) Care nesocotește buna-cuviință; obraznic; impertinent; insolent. /ne- + rușinat

nerușinát, -ă adj. Lipsit de rușine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușináte

nerușinát adj. m., pl. nerușináți; f. sg. nerușinátă, pl. nerușináte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERUȘINÁT adj. 1. v. obraznic. 2. v. corupt. 3. v. obscen.

NERUȘINAT adj. 1. arogant, impertinent, insolent, irevențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) 2. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Duce o viață ~.) 3. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

Intrare: nerușinat
nerușinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerușinat
  • nerușinatul
  • nerușinatu‑
  • nerușina
  • nerușinata
plural
  • nerușinați
  • nerușinații
  • nerușinate
  • nerușinatele
genitiv-dativ singular
  • nerușinat
  • nerușinatului
  • nerușinate
  • nerușinatei
plural
  • nerușinați
  • nerușinaților
  • nerușinate
  • nerușinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nerușinat

etimologie:

  • Prefix ne- + rușinat.
    surse: DEX '09