nepriceput, ~ă [At: PSALT. HUR. 108 ^v/26 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + priceput] 1 a (D. manifestări ale oamenilor, sentimente, taine etc.) Care nu a fost înțeles. 2 a (Pex) Care depășește puterea de înțelegere a oamenilor. 3 a Enigmatic. 4-5 smf, a (Persoană) care nu înțelege ceva. 6-7 smf, a (Persoană) care înțelege greu Si: (înv) neștiut (13), (reg) nestemnic (4). 8-9 smf, a (Pex) (Om) lipsit de minte Si: prost. 10-11 smf, a (Reg; fig) (Om) care nu știe să se comporte civilizat. 12-13 smf, a (Persoană) care nu se pricepe la ceva Si: (înv) nemernic (12-13). 14-15 smf, a (Om) care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune Si: neîndemânatic (2-3). 16 a Care demonstreză lipsă de pricepere, de iscusință. 17 a (Îvr) Care nu poate fi sesizat cu ajutorul simțurilor Si: imperceptibil.