13 definiții pentru neastâmpărat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neastâmpărat, ~ă a [At: URECHE, L. 158 / V: (înv) ~tămp~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + astâmpărat] 1 Care nu se astâmpără Si: nedomolit (îvp) neostoit (1). 2 (Spc; d. oameni, firea, temperamentul lor) Care se agită continuu Si: agitat. 3 (D. oameni) Nesupus (2). 4 (D. oameni) Turbulent. 5 (D. oameni) Recalcitrant. 6 Care trădează dinamism. 7 (Îvr; d. climat) Care prezintă mari diferențe Si: excesiv. 8-9 (D. copii; îoc liniștit, cuminte) (Excesiv de) vioi Si: zburdalnic, zvăpăiat, (îvp; rar) neostoit (4), (Ban) nestatornic (2), (îrg) nestătător (3). 10 (Pex; d. copii) Obraznic. 11 (D. copii) Rău. 12 (D. ochi; pex, d. privire) Care exprimă vioiciune Si: jucăuș. 13 Tulburat. 14 Neliniștit (3). 15 Nervos (13). 16 Nerăbdător (7). 17 (Rar; d. vremuri, stări) Zbuciumat.

NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.

NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.

NEASTÂMPĂRÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la astâmpărat) (despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zburdalnic; zvăpăiat. * De ~ care nu poate fi astâmpărat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpărat

neastâmpărat a. fără astâmpăr.

neastămpărat, ~ă a vz neastâmpărat

NEASTÎMPĂRÁT, -Ă, neastîmpărați, -te, adj. Plin de neastîmpăr, neliniștit, tulburat, agitat, nepotolit. Dincă se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Merge drept.. tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. SLAVICI, N. I 103. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. ♦ (Mai ales despre copii; în opoziție cu așezat, cuminte) Zburdalnic, zglobiu. Eram subțirică, iute și neastîmpărată ca argintul viu. SADOVEANU, O. VIII 45. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet așezat și înțelept. SLAVICI, N. I 150. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. ◊ (Substantivat) La fereastra lui moș Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica și Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. SP. POPESCU, M. G. 23. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. Clipește des din ochii mici, veseli și neastîmpărați. STANCU, U.R.S.S. 154.

neastîmpărát, -ă adj. (ea 2 sil.). Neliniștit, agitat, zburdalnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte

neastâmpărát adj. m. (sil. ne-as-), pl. neastâmpăráți; f. sg. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEASTÂMPĂRÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuș.

Neastâmpărat ≠ astâmpărat

NEASTÎMPĂRAT adj. 1. agitat, frămîntat, neliniștit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.) 2. drăcos, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 3. jucăuș, vioi. (Ochi ~; privire ~.)

Intrare: neastâmpărat
neastâmpărat adjectiv
  • silabație: ne-as-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neastâmpărat
  • neastâmpăratul
  • neastâmpăratu‑
  • neastâmpăra
  • neastâmpărata
plural
  • neastâmpărați
  • neastâmpărații
  • neastâmpărate
  • neastâmpăratele
genitiv-dativ singular
  • neastâmpărat
  • neastâmpăratului
  • neastâmpărate
  • neastâmpăratei
plural
  • neastâmpărați
  • neastâmpăraților
  • neastâmpărate
  • neastâmpăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neastâmpărat

  • 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre oameni, firea, temperamentul lor) Care se agită continuu.
      exemple
      • Dincă se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. VLAHUȚĂ, O. A. 208.
        surse: DLRLC
      • Merge drept.. tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. SLAVICI, N. I 103.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vioi zburdalnic zglobiu zvăpăiat 4 exemple
    exemple
    • Eram subțirică, iute și neastîmpărată ca argintul viu. SADOVEANU, O. VIII 45.
      surse: DLRLC
    • Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet așezat și înțelept. SLAVICI, N. I 150.
      surse: DLRLC
    • Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat La fereastra lui moș Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica și Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. SP. POPESCU, M. G. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + astâmpărat.
    surse: DEX '09