15 definiții pentru neajuns (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns.

neajuns1 sn [At: (a. 1817) URICARIUL, IV 305/2 / P: ne-a~ / V: (îrg) ~giuns / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ne- + ajuns] 1 Lipsă. 2 Defect. 3 Dezavantaj. 4 Greutate. 5 Nevoie. 6 Nemulțumire. 7 Neplăcere. 8 (Înv; îe) A face cuiva în ~ A face un lucru în detrimentul cuiva. 9 (Îae) A provoca cuiva neplăceri.

NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajuns.

NEAJÚNS1, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate, supărare. Adăogă rîzînd și arătîndu-și dinții: știi că ți-am făcut un neajuns. D. ZAMFIRESCU, R. 46. Un diavol șchiop... ținea cale drumeților ca să le facă neajunsuri. ISPIRESCU, L. 226. Mama și tata se gîndesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mîine. CREANGĂ, A. 36. 2. Lipsă, scădere, defect. Aceasta ne pare a fi neajunsul principal al acestei admirabile nuvele. GHEREA, ST. CR. II 144. Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226.

NEAJÚNS1, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate. 2. Lipsă, scădere, defect. – Din ne- + ajuns.

NEAJÚNS2 ~uri n. 1) Lipsă a unei însușiri necesare; cusur; meteahnă; defect. 2) Situație dificilă; greutate; nevoie; încurcătură. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

neajuns n. 1. nevoie, lipsă; 2. încurcătură, neplăcere: ți-a făcut vr’un neajuns? CR. [Lit. ce nu ajunge].

neajúns (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (d. ajuns, ajung). Inconvenient, neplăcere: casa asta are multe neajunsurĭ. Greutate, suferință: neajunsurile războĭuluĭ îs marĭ. A-ĭ face cuĭva neajunsurĭ, a-ĭ cauza neplăcerĭ, a-l șicana.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajúns s. n. (sil. ne-a-), pl. neajúnsuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEAJÚNS s. 1. v. dificultate. 2. v. șicană. 3. v. vicisitudine. 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. v. dezavantaj. 6. v. necaz. 7. v. defect.

neajuns adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

NEAJUNS s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un ~.) 2. dificultate, greutate, șicană. (Îi face tot felul de ~.) 3. dificultate, greutate, vicisitudine. (~urile vieții.) 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. dezavantaj, inconvenient, (fig.) handicap. (Un ~ pe care și-l creează el însuși.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop.și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are multe ~uri în funcționare.)

Intrare: neajuns (s.n.)
neajuns1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ne-a-juns
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neajuns
  • neajunsul
  • neajunsu‑
plural
  • neajunsuri
  • neajunsurile
genitiv-dativ singular
  • neajuns
  • neajunsului
plural
  • neajunsuri
  • neajunsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neajuns (s.n.)

  • exemple
    • Adăogă rîzînd și arătîndu-și dinții: știi că ți-am făcut un neajuns. D. ZAMFIRESCU, R. 46.
      surse: DLRLC
    • Un diavol șchiop... ținea cale drumeților ca să le facă neajunsuri. ISPIRESCU, L. 226.
      surse: DLRLC
    • Mama și tata se gîndesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mîine. CREANGĂ, A. 36.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Aceasta ne pare a fi neajunsul principal al acestei admirabile nuvele. GHEREA, ST. CR. II 144.
      surse: DLRLC
    • Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + ajuns.
    surse: DEX '09