11 definiții pentru năstrușnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstrușnic, ~ă a [At: GANE, N. 11, 15 / V: (reg) ~traș~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf slv нєстро жєнъ] 1 Care depășește prin proporții, intensitate, calitate etc. limitele obișnuite Si: extraordinar, nemaipomenit. 2 Care iese din comun Si: bizar, ciudat, curios, neobișnuit, straniu. 3 Nelalocul lui Si: sucit.

NĂSTRÚȘNIC, -Ă, năstrușnici, -ce, adj. 1. Care iese din comun; neobișnuit, ciudat, bizar. 2. Care depășește cu mult (prin proporții, intensitate, calitate etc.) limitele obișnuite; extraordinar, strașnic, grozav. – Cf. sl. nestruženŭ.

NĂSTRÚȘNIC, -Ă, năstrușnici, -ce, adj. 1. Care iese din comun; neobișnuit, ciudat, bizar. 2. Care depășește cu mult (prin proporții, intensitate, calitate etc.) limitele obișnuite; extraordinar, strașnic, grozav. – Cf. sl. nestruženŭ.

NĂSTRÚȘNIC, -Ă, năstrușnici, -e, adj. Extraordinar, strașnic, grozav. Urcau din nou, săpînd tuneluri, Surpau la brazi să facă punți Și-aveau năstrușnice dueluri Cu urși mai mari și... mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 119. ♦ Ciudat, bizar. Să zicem însă că, printr-o năstrușnică împrejurare, galantarele și tarabele ar fi înfățișat dintr-o dată belșug de mărfuri. PAS, Z. IV 52. Locuitorii străzii apărură cu paltoane și cojoace vechi și cu căciuli năstrușnice. SADOVEANU, O. VIII 155.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSTRÚȘNIC adj. v. neobișnuit.

NĂSTRÚȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobișnuit; ciudat; bizar. Idee ~că. 2) pop. Care se ține de năzbâtii; năzbâtios; poznaș; șotios. /cf. sl. nestruženu

năstrușnic a. (ironic) strașnic, grozav: îmi vine o idee năstrușnică AL. [Formă intensivă din strașnic].

năstrușnic, -ă adj. (cp. cu strașnic și năstrașnic). Est. Fam. Excentric, fantastic: ideĭe năstrușnică. Adv. În mod năstrușnic.

năstrașnic, ~ă a vz năstrușnic

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. sg. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

NĂSTRUȘNIC adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: năstrușnic
năstrușnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstrușnic
  • năstrușnicul
  • năstrușnicu‑
  • năstrușnică
  • năstrușnica
plural
  • năstrușnici
  • năstrușnicii
  • năstrușnice
  • năstrușnicele
genitiv-dativ singular
  • năstrușnic
  • năstrușnicului
  • năstrușnice
  • năstrușnicei
plural
  • năstrușnici
  • năstrușnicilor
  • năstrușnice
  • năstrușnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstrușnic

  • 1. Care iese din comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bizar ciudat neobișnuit 2 exemple
    exemple
    • Să zicem însă că, printr-o năstrușnică împrejurare, galantarele și tarabele ar fi înfățișat dintr-o dată belșug de mărfuri. PAS, Z. IV 52.
      surse: DLRLC
    • Locuitorii străzii apărură cu paltoane și cojoace vechi și cu căciuli năstrușnice. SADOVEANU, O. VIII 155.
      surse: DLRLC
  • 2. Care depășește cu mult (prin proporții, intensitate, calitate etc.) limitele obișnuite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: extraordinar grozav strașnic un exemplu
    exemple
    • Urcau din nou, săpînd tuneluri, Surpau la brazi să facă punți Și-aveau năstrușnice dueluri Cu urși mai mari și... mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 119.
      surse: DLRLC

etimologie: