NĂSTRUȘNIC, -Ă, năstrușnici, -e, adj. Extraordinar, strașnic, grozav. Urcau din nou, săpînd tuneluri, Surpau la brazi să facă punți Și-aveau năstrușnice dueluri Cu urși mai mari și... mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 119. ♦ Ciudat, bizar. Să zicem însă că, printr-o năstrușnică împrejurare, galantarele și tarabele ar fi înfățișat dintr-o dată belșug de mărfuri. PAS, Z. IV 52. Locuitorii străzii apărură cu paltoane și cojoace vechi și cu căciuli năstrușnice. SADOVEANU, O. VIII 155.