15 definiții pentru năbuși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năbuși [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 15/9 / V: (înv) ne~ / Pzi: esc / E: cf srb nabušiti] (Îvp) 1 vi (Udp „în”, „pe”, „asupra”, „spre”) A năvăli (1). 2 vt A umple. 3 vi (D. lichide) A țâșni dintr-un loc strâmt și închis. 4 vt (D. sânge, lacrimi) A podidi. 5 vt A sufoca. 6 vt A stinge focul. 7 (Fig) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, sentiment etc. Si: a frâna, a inhiba. 8 vt A face să nu se simtă, să nu se vadă sau să se audă. 9 vi (D. ape) A se revărsa. 10 vi (Pex; d. ape) A inunda.

NĂBUȘÍ, năbușesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înnăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. [Prez. ind. și: năbuș] – Cf. sb. năbušiti.

NĂBUȘÍ, nắbuș, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. – Cf. scr. nabušiti.

NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

A NĂBUȘÍ ~ésc tranz. pop. v. A ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti

A SE NĂBUȘÍ mă ~ésc intranz. rar v. A SE ÎNĂBUȘI. /cf. sb. nabušiti

năbușì v. 1. a se înneca, a pierde suflarea; 2. a sufoca; 3. a potoli o răscoală; 4. a da năvală: sumeții Unguri în Moldova năbușesc NEGR.; 5. a podidi: mă năbușesc lacrămile de bucurie AL. [Serb. NABUȘITI, a se umfla].

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înắbuș.

năbușésc v. tr. (V. înăbușesc). Năpădesc: l-aŭ năbușit lacrămile. V. intr. Năpădesc, năvălesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!năbușí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. năbușéște, imperf. 3 sg. năbușeá; conj. prez. 3 să năbușeáscă

năbușí vb., ind. prez. 3 sg. năbușă / năbușéște, imperf. 3 sg. năbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năbușe / năbușeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂBUȘÍ vb. v. arunca, asfixia, azvârli, cotropi, invada, înăbuși, încălca, îneca, năpădi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, sufoca, sugruma, tăbărî, zvârli.

năbuși vb. v. ARUNCA. ASFIXIA. AZVÎRLI. COTROPI. INVADA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. NĂPĂDI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. SUFOCA. SUGRUMA. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năbușí (năbușésc, năbușít), vb.1. A sufoca. – 2. A reteza, a suprima. – Var. înăbuși cu der. Sb. nabušiti „a fi umflat” (Mikloscih, Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der. năbușeală, s. f. (sufocare; zăpușeală); năbușitor, adj. (care sufocă; dogoritor).

Intrare: năbuși
năbuși1 (1 -șesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbuși
  • năbușire
  • năbușit
  • năbușitu‑
  • năbușind
  • năbușindu‑
singular plural
  • năbușește
  • năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbușesc
(să)
  • năbușesc
  • năbușeam
  • năbușii
  • năbușisem
a II-a (tu)
  • năbușești
(să)
  • năbușești
  • năbușeai
  • năbușiși
  • năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • năbușește
(să)
  • năbușească
  • năbușea
  • năbuși
  • năbușise
plural I (noi)
  • năbușim
(să)
  • năbușim
  • năbușeam
  • năbușirăm
  • năbușiserăm
  • năbușisem
a II-a (voi)
  • năbușiți
(să)
  • năbușiți
  • năbușeați
  • năbușirăți
  • năbușiserăți
  • năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbușesc
(să)
  • năbușească
  • năbușeau
  • năbuși
  • năbușiseră
năbuși2 (1 -ș) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT333)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năbuși
  • năbușire
  • năbușit
  • năbușitu‑
  • năbușind
  • năbușindu‑
singular plural
  • năbușă
  • năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năbuș
(să)
  • năbuș
  • năbușeam
  • năbușii
  • năbușisem
a II-a (tu)
  • năbuși
(să)
  • năbuși
  • năbușeai
  • năbușiși
  • năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • năbușă
(să)
  • năbușe
  • năbușea
  • năbuși
  • năbușise
plural I (noi)
  • năbușim
(să)
  • năbușim
  • năbușeam
  • năbușirăm
  • năbușiserăm
  • năbușisem
a II-a (voi)
  • năbușiți
(să)
  • năbușiți
  • năbușeați
  • năbușirăți
  • năbușiserăți
  • năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • năbușă
(să)
  • năbușe
  • năbușeau
  • năbuși
  • năbușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năbuși popular

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) sufoca, a (se) înnăbuși.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: sufoca înnăbuși 4 exemple
    exemple
    • Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62.
      surse: DLRLC
    • Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372.
      surse: DLRLC
    • figurat O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158.
      surse: DLRLC
    • figurat Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reprima 2 exemple
      exemple
      • Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229.
        surse: DLRLC
      • Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A potoli, a stinge focul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: potoli stinge un exemplu
    exemple
    • Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201.
      surse: DLRLC
    • Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200.
      surse: DLRLC
    • Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre sânge, lacrimi:
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: podidi

etimologie: