13 definiții pentru muțenie
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUȚENIE, muțenii, s. f. 1. Stare a celui mut, lipsă a capacității de a vorbi; mutism, muție. 2. Tăcere, liniște deplină. [Pr.: -ni-e] – Mut + suf. -enie.
muțenie sf [At: ALECSANDRI, ap. DDRF / Pl: ~ii / E: mut + -enie] 1 Stare a celui mut Si: mutism, (rar) muție (1), (reg) muțeală, muțitură (1). 2 Incapacitate de a vorbi Si: (rar) muție (2), muțitură (2). 3 Stare a celui care, într-o anumită împrejurare, tace cu încăpățânare. 4 Lipsă totală de zgomot, de mișcare, de viață Si: liniște, tăcere, (rar) muție (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȚENIE, muțenii, s. f. 1. Stare a celui mut, lipsă a capacității de a vorbi; mutism, muție. 2. Tăcere, liniște deplină. – Mut + suf. -enie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MUȚENIE s. f. 1. Starea celui mut, lipsa capacității de a vorbi. 2. Tăcere. Vorbea repede, ca și cum tot ce adunase într-o viață de muțenie trebuia spus acum. DUMITRIU, V. L. 83. Eu am canon muțenia, el singurătatea. SADOVEANU, Z. C. 292. O muțenie nesfîrșită stăpînea zările. ANGHEL-IOSIF, C. L. 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de gall
- acțiuni
MUȚENIE f. 1) Stare a celui mut. 2) fig. Liniște totală; tăcere deplină. /mut + suf. ~enie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muțenie f. 1. starea celui mut; 2. fig. tăcere: în muțenia odăilor AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muțénie f. (d. mut). Starea omuluĭ mut. Fig. Mare liniște: muțenia becĭuluĭ. Tăcere indiferentă, mutizm. – Muțenia e o infirmitate legată de surzenie, al căreĭ rezultat este. Rare orĭ muțenia e cauzată de defectele organelor vocale. De ordinar, mutu nu vorbește fiind-că n’a auzit nicĭodată vorbindu-se. Abatele Francez de l’Épée († 1789) și continuatoru opereĭ lui, abatele Sicard († 1822), aŭ inventat un alfabet compus din semne făcute din degete, pin care se poate vorbi cu surdo-muțiĭ. Chear și mișcările buzelor și ale fețeĭ contribue a-ĭ face pe surdo-muțĭ să te înțeleagă și a-ĭ face să pronunțe sunete, deși nu le aud.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!muțenie (desp. -ni-e) s. f., art. muțenia (desp. -ni-a), g.-d. art. muțeniei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!muțenie (-ni-e) s. f., art. muțenia (-ni-a), g.-d. art. muțeniei; pl. muțenii, art. muțeniile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muțenie s. f. (sil. -ni-e), art. muțenia (sil. -ni-a), g.-d. art. muțeniei; pl. muțenii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUȚENIE s. 1. v. mutitate. 2. mutism, tăcere, (rar) muție, (reg.) muțeală, muțitură. (Nu ieșea din ~ lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUȚENIE s. mutism, tăcere, (rar) muție, (reg.) muțeală, muțitură. (Nu ieșea din ~ lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Muțenie ≠ gălăgie
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muțenie, muțeniisubstantiv feminin
-
- Vorbea repede, ca și cum tot ce adunase într-o viață de muțenie trebuia spus acum. DUMITRIU, V. L. 83. DLRLC
- Eu am canon muțenia, el singurătatea. SADOVEANU, Z. C. 292. DLRLC
- O muțenie nesfîrșită stăpînea zările. ANGHEL-IOSIF, C. L. 23. DLRLC
-
etimologie:
- Mut + sufix -enie. DEX '98 DEX '09