muțenie sf [At: ALECSANDRI, ap. DDRF / Pl: ~ii / E: mut + -enie] 1 Stare a celui mut Si: mutism, (rar) muție (1), (reg) muțeală, muțitură (1). 2 Incapacitate de a vorbi Si: (rar) muție (2), muțitură (2). 3 Stare a celui care, într-o anumită împrejurare, tace cu încăpățânare. 4 Lipsă totală de zgomot, de mișcare, de viață Si: liniște, tăcere, (rar) muție (3).