muncit, ~ă a [At: CORESI, EV. 226 / Pl: ~iți, ~e / E: munci] 1 (Înv) Supus la munci (1) Si: torturat, chinuit. 2 Ostenit de muncă, de suferință, de griji etc. Si: istovit, vlăguit. 3 Care trădează oboseală, epuizare. 4 (D. terenuri agricole) Cultivat. 5 Executat cu multă migală, cu atenție, cu trudă. 6 Dobândit prin muncă. 7 Câștigat, agonisit cu multă osteneală.