muncit, -ă adj. I (agric.; despre terenuri agricole) cultivat, lucrat². Pământul muncit dă roade bogate. II 1 (despre oameni) trudit, <înv.> trudnic. Acești țărani munciți și umiliți o viață s-au răsculat. 2 (despre oameni) chinuit, consumat, frământat², necăjit, trudit, zbuciumat, <reg.> canonit, <înv.> necăjitor, trudnic. Este o femeie muncită pe care greutățile familiale au doborât-o. 3 (înv.; despre ființe) v. Chinuit. Schingiuit². Torturat.