15 definiții pentru moliciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.

MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.

moliciune sf [At: BOLLIAC, O. 41 / V: (înv) ~lec~, ~lăc~ / Pl: ~ni / E: moale1 + -iciune] 1 Însușire de a fi moale1 (1), flexibil sau mlădios. 2 (Pex) Obiect moale1 (1), flexibil sau mlădios. 3 Lipsă de energie, de vigoare, de perseverență, de hotărâre Si: (rar) molătate (2), (nob) molime. 4 (Pex) Viață trândavă, ușuratică. 5 (Dep) Om lipsit de energie. 6 (Rar) Mișcare lină, ușoară. 7 Intensitate scăzută a sunetelor, a zgomotelor etc. 8 (Pex) Delicatețe în voce, în ton. 9 Stare de calm desăvârșit Si: destindere, relaxare. 10-11 Moleșeală (1-2).

MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. I. 1. Lipsă de vioiciune, de sprinteneală; trîndăveală, trîndăvie, lene. Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9. Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia moliciune, tînjire. GHEREA, ST. CR. II 23. E necuviincios lucru, în vreme ce erau în siguranță fără dușmani de nicăiri, de a-și petrece vara închiși în tabără, topindu-se în moliciune. BĂLCESCU, O. II 218. ♦ Viață ușuratică. Și cînd atîția oameni se dau la moliciune, Sub jugul unei mîndre ca robii lănțuiți. BOLINTINEANU, O. 203. 2. Slăbiciune, toropeală, sfîrșeală, moleșeală. Toropirea și moliciunea pe care o lasă în organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi. VLAHUȚĂ, la TDRG. Îl apucă o moliciune, de nu putea sta în sus. ISPIRESCU, L. 382. 3. (Rar) Calm. Peste toate-o moliciune... se lasă de sus. VLAHUȚĂ, la TDRG. II. 1. Însușirea de a fi moale, mlădios; flexibilitate. Moliciunea cerii.Gîndul i se oprise la... moliciunea firelor lungi de iarbă. ARDELEANU, D. 175. 2. Delicatețe, grație, dulceață. Moliciunea vocii.

MOLICIÚNE ~i f. 1) Stare de slăbire a forței fizice însoțită de somnolență; moleșeală. 2) Fel de a fi al celui moale de caracter. 3) Stare de calm (mai puțin încordată); destindere; relaxare. /moale + suf. ~iciune

moliciune f. 1. calitatea celui moale; 2. lipsă de putere: moliciune de caracter; 3. calitatea celui delicat și grațios; moliciunea penelului, stilului; 4. vieață [!] efeminată, indolență: a trăi în moliciune.

molicĭúne f. (lat. *mollítio, -ónis, acțiunea de a muĭa, d. mollitus, part. d. mollire, a muĭa. V. moĭ). Calitatea de a fi moale: molicĭunea ceriĭ. Fig. Lipsă de energie: molicĭunea unuĭ caracter. Vĭață moleșită, indolență: a trăi în molicĭune. – Și molăcĭune (Mold. vechĭ) și molătate (Rar).

molăcĭúne, -ătáte, V. molicĭune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moliciune s. f., g.-d. art. moliciunii; pl. moliciuni

moliciune s. f., g.-d. art. moliciunii; pl. moliciuni

moliciúne s. f., g.-d. art. moliciúnii; pl. moliciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOLICIÚNE s. (rar) molătate. (~ unui covor.)

MOLICIUNE s. (rar) molătate. (~ unui covor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOLICIUNE. Subst. Moliciune, slăbiciune, debilitate, debilitare, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, sfîrșeală; somnolență, somnoroșie (rar), somnie (rar), aromeală, aromire, ațipeală, ațipire, adormire. Slăbiciune, slăbire, anemie, astenie, oboseală, obosire (rar), istoveală, istovire, epuizare, extenuare, sleire (fig.), secătuire. Inerție (fig.), inactivitate, inacțiune (rar), nelucrare (înv.), pasivitate, apatie, indiferență, impasibilitate, indolență, delăsare. Adj. Molatic, torpid (livr.), moleșit, slăbit, toropit, sfîrșit; bleg, molîu, molălău (reg.), lălîu; somnoros, somnolent, aromit (rar), adormit. Slăbit, slab, vlăguit, fără vlagă, anemic (fig.), anemiat, astenic, istovit, obosit, epuizat, extenuat, frînt (fig.), sleit (fig.), secătuit, slab de-l suflă vîntul; plăpînd, firav, slăbuț (dim.), slăbănog, debil, debilitat. Inert, pasiv, inactiv, apatic, indiferent, indolent, delăsător. Moleșitor, toropitor, amețitor, obositor, vlăgui-tor, istovitor, extenuant, ostenitor. Vb. A fi moleșit (toropit, sfîrșit), a fi (a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă plouată. A se moleși, a se blești (reg.), a se blegi, a se bleojdi (pop. și fam.), a slăbi, a se sfîrși, a amorți (fig.), a se anemia, a se debilita, a se istovi, a se epuiza, a se extenua, a se usca (fig.). A moleși, a blești (reg.); a toropi, a obosi, a epuiza, a osteni, a istovi, a anemia, a debilita, a vlăgui, a secătui, a slei (fig.), a extenua. Adv. Fără vlagă, fără puteri. (În mod) anemic. Cu moliciune, cu apatie, cu indiferență. Ca o curcă beată (plouată). V. inactivitate, indolență, încetineală, lene, oboseală, somn.

Intrare: moliciune
moliciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moliciune
  • moliciunea
plural
  • moliciuni
  • moliciunile
genitiv-dativ singular
  • moliciuni
  • moliciunii
plural
  • moliciuni
  • moliciunilor
vocativ singular
plural
molăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molăciune
  • molăciunea
plural
  • molăciuni
  • molăciunile
genitiv-dativ singular
  • molăciuni
  • molăciunii
plural
  • molăciuni
  • molăciunilor
vocativ singular
plural
moleciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moliciune, moliciunisubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moliciunea cerii. DLRLC
    • format_quote Gîndul i se oprise la... moliciunea firelor lungi de iarbă. ARDELEANU, D. 175. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Obiect care are această însușire. DEX '09 DEX '98
  • 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9. DLRLC
    • format_quote Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia moliciune, tînjire. GHEREA, ST. CR. II 23. DLRLC
    • format_quote E necuviincios lucru, în vreme ce erau în siguranță fără dușmani de nicăiri, de a-și petrece vara închiși în tabără, topindu-se în moliciune. BĂLCESCU, O. II 218. DLRLC
    • format_quote Toropirea și moliciunea pe care o lasă în organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Îl apucă o moliciune, de nu putea sta în sus. ISPIRESCU, L. 382. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Viață ușuratică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și cînd atîția oameni se dau la moliciune, Sub jugul unei mîndre ca robii lănțuiți. BOLINTINEANU, O. 203. DLRLC
  • 3. Intensitate scăzută (a sunetelor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moliciunea vocii. DLRLC
  • 4. Stare de calm. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peste toate-o moliciune... se lasă de sus. VLAHUȚĂ, la TDRG.II. DLRLC
etimologie:
  • Moale + sufix -iciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.