meremetisire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: meremetisi] (Îrg) 1 Reparare. 2 Restaurare, în special a unei clădiri. 3 Corvoadă. corectat(ă)

meremetisire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. meremetisirii; pl. meremetisiri

meremetisire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. meremetisirii; pl. meremetisiri

meremetisire s. f., g.-d. art. meremetisirii; pl. meremetisiri

MEREMETISIRE s. v. refacere, reparare, reparat, reparație, restaurare.

meremetisire s.f. (înv. și reg.) 1 v. Refacere. Reparare. Reparat¹. Reparație. 2 v. Înnoire. Refacere. Restaurare. Restaurație¹.

meremetisire s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE. RESTAURARE.

MEREMETISÍRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a meremetisi; reparare, refacere ; restaurare (în special, a unei clădiri), (învechit și regional) meremetiseală, (învechit) meremetisit¹. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Prisosul de bani, de la ridicarea unui locaș dumnezeiesc, se păstra pentru „meremetisiri”. PAMFILE, COM. 2. S-a pornit a face milostenii și a aduce var și cărămizi pentru meremetisirea bisericii celei vechi. I. BOTEZ, ȘC. 203. ♦ Corvoadă, clacă. Era chemată la toate corvezile, la meremé- tisirile de la conac, de era ori de nu era nevoie de ea. CAMIL PETRESCU, O. I, 20. - Pl.: meremetisiri. – V. meremetisi.