restaurare sf [At: ALECSANDRI, S. 15 / Pl: ~rări / E: restaura] 1 (D. o clădire, un monument de artă etc.) Refacere în forma inițială Si: restaurație² (1). 2 Instaurare din nou a unui suveran, a unei dinastii etc. Si: restaurație² (2), reîntronare. 3 Restabilire a forțelor Si: regenerare, restaurație² (3).

RESTAURARE, restaurări, s. f. Acțiunea de a (se) restaura și rezultatul ei. 1. Reparare, refacere a unei opere de artă. Nu mă cred îndestul de autorizat a face parte din comisia ce ai numit pentru restaurarea bisericii. ALECSANDRI, S. 15. 2. Reîntronare a unui suveran sau a unei dinastii care fusese detronată; readucere, reinstaurare a unei forme de guvernămînt care fusese înlăturată. A legat astfel numele lui de o restaurare de domn. ALECSANDRI, S. 169.

RESTAURARE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura].

restaurare f. 1. reparațiune: restaurarea unei mânăstiri; 2. fig. restabilire: restaurarea disciplinei; 3. restabilirea unei vechi dinastii pe tron: restaurarea Stuarților.

*restauráre f., pl. ărĭ. Restaurațiune, acțiunea de a restaura (de a restabili, de a repara): restaurarea unuĭ monument. Fig. Restabilire: restaurarea disciplineĭ, a literaturiĭ, a unuĭ guvern, a uneĭ dinastiĭ căzute (cum a fost cu Staurțiĭ și Bourboniĭ), a sănătățiĭ.

*restaurațiúne f. (lat. restaurátio, -ónis, fr. restauration). Restaurare. În istoria Franciiĭ, timpu de la restaurarea Bourbonilor pînă la a doŭa lor cădere (1814-1830): supt Restaurațiune. – Și -áție (după pol. restauracya) și -áre.

restaurare (desp. -ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

restaurare (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

restaurare s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări

RESTAURARE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

RESTAURARE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

RESTAURÁRE (< restaura) s. f. Ansamblu de proceduri științifice, bazate pe documentare și cercetare prealabilă, prin care se urmărește restituirea unui aspect, cât mai apropiat de original, al unei construcții, opere de artă, de arheologie, de etnografie etc. cât și stoparea proceselor distructive și a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate și a unor materiale proprii fiecărui domeniu.