jurat³, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 29/2 / Pl: ~ați, ~e / E: jura] 1 Care a fost afirmat sau declarat prin jurământ (1). 2 Care a fost confirmat la judecată. 3 Care a fost promis prin jurământ (4). 4 Care a fost promis în mod solemn. 5 (D. oameni) Care a făcut un jurământ (1). 6 Legat prin jurământ (5). 7 Blestemat. 8 (Îsp) Ticălos.

JURAT I. adj. p. JURA 1 Afirmat, făgăduit prin jurămînt ¶ 2 popular Afurisit, blestemat: când se desgroapă un mort și se găsește neputrezit se crede că-i ⁓ (GOR.); mi-au murit ⁓ele de găini (LUNG.). II. sm. 1 †Trans. Consilier comunal ¶ 2 Maram. Pretor ¶ 3 ⚖️ Fie-care din cetățenii chemați să ia parte la judecarea unui acuzat învinovățit de un omor sau de altă faptă criminală și de a se pronunța dacă acesta este vinovat sau nu: Curtea cu jurați.

JURAT², -Ă, jurați, -te, adj. 1. (Rar) Care s-a legat prin jurămînt. Toți credincioși și jurați să fie ai lui. DELAVRANCEA, O. II 248. 2. Blestemat, afurisit; rău, hain; neîmpăcat. (Cu pronunțare regională) Pe prag se arăta cel cumnat giurat, hain. ALECSANDRI, P. P. 131. ◊ (Substantivat) În fîntînă nu intra C-ăl jurat cu chip drăguț... Nu e om, nu e băiat, ci e șarpe-nveninat. TEODORESCU, P. P. 442.

jurat a. 1. promis cu jurământ: credință jurată, amici jurați pe moarte AL.; 2. neîmpăcat: dușman jurat; 3. pop. afurisit: o jurată de nevastă. ║ m. membrul unui juriu.

jurát, -ă adj. Promis pin jurămînt: credință jurată, amicĭ jurațĭ pe moarte. Neîmpăcat, implacabil: dușman jurat. Afurisit, al draculuĭ (Fam.): o jurată de vecină. Care a depus jurămîntul la tribunal: traducător, interpret jurat. S.m. Membru din juriu de 12 cetățenĭ ĭeșițĭ la sorțĭ pentru a judeca crimele și delictele de presă: curtea de jurațĭ saŭ a juraților (greșit curtea cu jurațĭ, cum se zice obișnuit, după cum ar fi greșit e o mulțime cu oamenĭ îld. de oamenĭ. Tot greșit e și curtea cu jurĭ, un pl. d. fr. juré, jurat. Francejiĭ numesc cour d’assises, curtea juraților). Vechĭ. Azĭ. Trans. Consilier comunal (Odinioară consilieriĭ comunalĭ eraŭ prezidațĭ de un logofăt). S.n. Vechĭ. Jurămînt.

jurat adj. m., pl. jurați; f. sg. jurată, pl. jurate

JURAT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

jurat², -ă adj. (pop.; despre oameni) v. Afurisit. Blestemat. Câinos. Hain. Îndrăcit. Rău. Ticălos.

jurat adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.