JURAT², -Ă, jurați, -te, adj. 1. (Rar) Care s-a legat prin jurămînt. Toți credincioși și jurați să fie ai lui. DELAVRANCEA, O. II 248. 2. Blestemat, afurisit; rău, hain; neîmpăcat. (Cu pronunțare regională) Pe prag se arăta cel cumnat giurat, hain. ALECSANDRI, P. P. 131. ◊ (Substantivat) În fîntînă nu intra C-ăl jurat cu chip drăguț... Nu e om, nu e băiat, ci e șarpe-nveninat. TEODORESCU, P. P. 442.