JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere pătrunzătoare, de scurtă durată și cu apariție bruscă, de obicei între coaste, la piept sau la încheieturi. Am aicea leacuri multe. De boliți, pe toți vă scap. Vindec tusea, brînca, junghiul și durerile de cap. EFTIMIU, Î. 12. Deodată a simțit că-i trece Junghiul pe sub coaste, fulgerat și rece, Și s-a strîns de spaimă toată lîngă pom. COȘBUC, P. I 253. Părea un junghi că-i curmă suflare și viață. EMINESCU, O. I 95. 2. (Învechit și arhaizant) Pumnal, jungher. Întinse mîna și trase dintr-un colț două junghiuri cu mănunchele frumos lucrate. SADOVEANU, O. VII 20. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur. NEGRUZZI, S. I 148.