Definiția cu ID-ul 1247592:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JĂCUIRE s.f. (Mold.) Prădare, jaf. Jăcuirea și averea cea rea pre carea ... nu să cade a o face. II 1764, 19r. Etimologie: jăcui. Vezi și jac, jăcaș, jăcui. Cf. j a c, l o t r i e, t î l h ă r i t, t î l h u ș a g.