irevocabil, ~ă a, av [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 623 / Pl: ~i, ~e / E: fr irrévocable, lat irrevocabilis] 1-4 (Într-un mod) care nu se poate (revoca sau) schimba. 5-6 Asupra căruia nu se poate reveni Si: definit, hotărât, nerevocabil.

IREVOCABIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărît, stabilit, definitiv. V. sigur, ferm. Înțelegere irevocabilă. ▭ Vocea din aparat era slabă și dezolată, tocmai din pricina unei hotărîri care se simțea irevocabilă, definitivă. CAMIL PETRESCU, N. 101. Hotărîrea ta e într-adevăr definitivă și irevocabilă? REBREANU, R. I 258. ◊ (Adverbial) Comunismul învinge, comunismul va învinge definitiv și irevocabil. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.

IREVOCABIL, -Ă adj. Care nu poate fi revocat, schimbat; hotărît, definitiv, sigur. [Cf. fr. irrévocable, lat. irrevocabilis].

IREVOCABIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât definitiv. (< fr. irrévocable, lat. irrevocabilis)

IREVOCABIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care nu poate fi revocat; de neschimbat; hotărât; definitiv; decisiv. Decizie ~ă. /<fr. irrévocable, lat. irrevocabilis

irevocabil a. 1. care nu poate fi revocat: donațiune irevocabilă; 2. asupra căruia nu se poate reveni: deciziune irevocabilă.

*irevocábil, -ă adj. (lat. irrevocabilis. V. revoc). Care nu se poate revoca: donațiune irevocabilă. Fig. Care nu se poate readuce: timpu e irevocabil. Adv. În mod irevocabil: dată irevocabil fixată.

irevocabil adj. m., pl. irevocabili; f. irevocabilă, pl. irevocabile

irevocabil adj. m., pl. irevocabili; f. irevocabilă, pl. irevocabile

irevocabil adj. m. revocabil

irevocabil.

IREVOCABIL adj., adv. 1. adj. v. definitiv. 2. adv. v. definitiv.

IREVOCABIL adj., adv. 1. adj. definitiv, nestrămutat. (O hotărîre ~.) 2. adv. definitiv, iremediabil. (Un lucru ~ pierdut.)

Irevocabil ≠ revocabil