14 definiții pentru ireproșabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ireproșabil, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. I, 287 / Pl: ~i, ~e / E: fr irréprochable] 1 a Căruia nu i se poate reproșa nimic. 2 a Care este fără cusur Si: desăvârșit, impecabil, nereproșabil, perfect. 3 av Fără cusur Si: desăvârșit.

IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.

IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.

IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Care este fără cusur, căruia nu i se poate reproșa nimic, căruia nu i se poate găsi nici o vină, impecabil. V. corect. Un meșter ireproșabil.Primește de la el lungi epistole, cu un dictando ireproșabil. GALACTION, O. I 124. Sînt unele pagini din toate punctele de vedere ireproșabile. GHEREA, ST. CR. I 287. ◊ (Adverbial) Ireproșabil în negru îmbrăcat, În frac... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.

IREPROȘÁBIL, -Ă adj. Fără cusur, foarte corect, impecabil. [Cf. fr. irréprochable].

IREPROȘÁBIL, -Ă adj. (și adv.) fără cusur, foarte corect, impecabil. (< fr. irréprochable)

IREPROȘÁBIL1 adv. În mod desăvârșit; la perfecție. /<fr. irréprochable

IREPROȘÁBIL2 ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil. /<fr. irréprochable

ireproșabil a. ce nu merită nici un reproș.

*ireproșábil, -ă adj. (fr. irréprochable. V. reproș). Căruĭa nu i se poate face nicĭ un reproș, foarte bun, perfect: elev, lucru ireproșabil. Adv. În mod ireproșabil: a cînta ireproșabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile

ireproșábil adj. m. reproșabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IREPROȘÁBIL adj. 1. desăvârșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)

IREPROȘABIL adj. 1. desăvîrșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)

Intrare: ireproșabil
ireproșabil adjectiv
  • silabație: i-re-pro-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ireproșabil
  • ireproșabilul
  • ireproșabilu‑
  • ireproșabilă
  • ireproșabila
plural
  • ireproșabili
  • ireproșabilii
  • ireproșabile
  • ireproșabilele
genitiv-dativ singular
  • ireproșabil
  • ireproșabilului
  • ireproșabile
  • ireproșabilei
plural
  • ireproșabili
  • ireproșabililor
  • ireproșabile
  • ireproșabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ireproșabil

etimologie: