opțiuni
  • info

10 definiții pentru pilduitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILDUITOR, -OARE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.

PILDUITOR, -OARE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.

pilduitor, ~oare a [At: (a. 1746), ap. TDRG / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pildui + -tor] 1 (Înv; d. oameni) Care vorbește în pilde. 2 Care spune pilde. 3 (D. povestiri cu conținut alegoric, maxime, proverbe etc.) Care are caracter didactic și moralizator. 4 (D. activitatea, atitudinea oamenilor sau a altor ființe, d. întâmplări, evenimente etc.) Care poate servi drept model pentru cineva. 5 (D. abstracte sau d. acțiuni ale oamenilor) Elocvent.

PILDUITOR, -OARE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar 2. Cantemir primi astă sfătuire cu o supunere pilduitoare, zicînd prietenului său că prin aceasta i-a dat o dovadă adevărată de prieteșug. NEGRUZZI, S. II 155. 2. Ilustrativ, elocvent, convingător. O dovadă pilduitoare pentru grija partidului și guvernului față de om sînt măsurile luate în vederea asigurării sănătății publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/2.

PILDUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care poate servi drept pildă, drept model demn de urmat; exemplar. Muncă ~oare. 2) Care vorbește de la sine, constituind o dovadă; elocvent. [Sil. -du-i-] /a pildui + suf. ~tor

pilduitór, -oáre adj. Exemplar: curățenie pilduitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pilduitor (înv.) (desp. -du-i-) adj. m., pl. pilduitori; f. sg. și pl. pilduitoare

pilduitor (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. pilduitori; f. sg. și pl. pilduitoare

pilduitor adj. m., pl. pilduitori; f. sg. și pl. pilduitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PILDUITOR adj. 1. v. ireproșabil. 2. v. convingător.

PILDUITOR adj. 1. exemplar, impecabil, ireproșabil. (Purtare ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un exemplu ~.)

Intrare: pilduitor
pilduitor adjectiv
  • silabație: pil-du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilduitor
  • pilduitorul
  • pilduitoru‑
  • pilduitoare
  • pilduitoarea
plural
  • pilduitori
  • pilduitorii
  • pilduitoare
  • pilduitoarele
genitiv-dativ singular
  • pilduitor
  • pilduitorului
  • pilduitoare
  • pilduitoarei
plural
  • pilduitori
  • pilduitorilor
  • pilduitoare
  • pilduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pilduitor, pilduitoareadjectiv

  • 1. Care servește sau poate servi drept pildă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: exemplar
    • format_quote Cantemir primi astă sfătuire cu o supunere pilduitoare, zicînd prietenului său că prin aceasta i-a dat o dovadă adevărată de prieteșug. NEGRUZZI, S. II 155. DLRLC
    • 1.1. Care are caracter moralizator. DEX '09 DEX '98
  • 2. Convingător, elocvent, grăitor, ilustrativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: convingător elocvent grăitor ilustrativ
    • format_quote O dovadă pilduitoare pentru grija partidului și guvernului față de om sînt măsurile luate în vederea asigurării sănătății publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/2. DLRLC
etimologie:
  • Pildui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.