12 definiții pentru impecabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impecabil, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr impeccable[1], lat impeccabilis] 1 a Care nu greșește. 2 a Care este fără cusur Si: ireproșabil, perfect. 3 av Fără nici o greșeală. 4 av În mod desăvârșit. corectată

  1. În original greșit tipărit: imppeccable LauraGellner

IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.

IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.

IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Fără cusur, ireproșabil; perfect, desăvîrșit. Purtare impecabilă. Versuri impecabile.Își iubea bărbatul și se uita la el ca la un om superior, impecabil. VLAHUȚĂ, O. A. III 44.

IMPECÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvârșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși].

IMPECÁBIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)

IMPECÁBIL ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; desăvârșit; complet; perfect; ireproșabil. /<fr. impeccable, lat. impeccabilis

impecabil a. 1. incapabil de a greși; 2. fig. perfect: lucrare impecabilă.

*impecábil, -ă adj. (lat. impeccabilis. V. pecabil). Care nu poate păcătui, greși orĭ avea vre-un defect: versurĭ de o formă impecabilă. Adv. În mod impecabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impecábil adj. m., pl. impecábili; f. impecábilă, pl. impecábile

impecábil adj. m., pl. impecábili; f. sg. impecábilă, pl. impecábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproșabil. 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.)

IMPECABIL adj. 1. desăvîrșit, ireproșabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.)

Intrare: impecabil
impecabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impecabil
  • impecabilul
  • impecabilu‑
  • impecabilă
  • impecabila
plural
  • impecabili
  • impecabilii
  • impecabile
  • impecabilele
genitiv-dativ singular
  • impecabil
  • impecabilului
  • impecabile
  • impecabilei
plural
  • impecabili
  • impecabililor
  • impecabile
  • impecabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impecabil

etimologie: