18 definiții pentru informație informațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

informație sf [At: ODOBESCU, S.II, 183 / V: ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr information, lat informatio, -onis] 1 Comunicare. 2 Știre. 3 Relație care pune pe cineva la curent cu ceva Si: informare (7). 4 Lămurire asupra unei persoane, a unui lucru Si: informare (8). 5 Totalitate a materialului de informare și de documentare Si: izvor, sursă. 6 Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). 7 (Îs) Teoria ~i Teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 8 (Blg; îs) ~ genetică Totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active.

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Lămurire, comunicare, știre care pune pe cineva în curent cu o situație. Birou de informații.Îmi dădea aceste informații într-o șoaptă lină. SADOVEANU, N. F. 55. Vartolomeu Diaconu cerea informații. C. PETRESCU, A. 280. S-au primit informații că țăranii se agită. REBREANU, R. II 35. 2. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei; material informativ. Lucrarea dovedește o bogată informație.

INFORMÁȚIE s.f. 1. Știre, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație și ale canalelor de transmisiune ale informațiilor. [Gen. -iei, var. informațiune s.f. / cf. fr. information, rus. informațiia, it. informazione].

INFORMÁȚIE s. f. 1. știre, veste, comunicare. ◊ lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă. 2. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol. ♦ teoria ĩ = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 3. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă. (< fr. information, lat. informatio)

INFORMÁȚIE ~i f. 1) Date, indicații despre ceva sau cineva. 2) Semnal material capabil să declanșeze o reacție a unui sistem. [G.-D. informației] /<fr. information, lat. informatio, ~onis

informațiune sf vz informație

INFORMAȚIÚNE s.f. v. informație.

informați(un)e f. l. act judiciar care conține depozițiunile marturilor, în materie criminală; 2. pl. cercetări spre a afla ceva.

*informațiúne f. (fr. information; lat. informatio, -ónis, acțiunea de a instrui). Act judiciar care conține depozițiunile unor marturĭ. Fig. Știre, veste: a da cuĭva informațiunĭ despre ceva, a culege informațiunĭ. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

informáție (-ți-e) s. f., art. informáția (-ți-a), g.-d. art. informáției; pl. informáții, art. informáțiile (-ți-i-)

informáție s. f., pl. informáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFORMÁȚIE s. 1. comunicare, înștiințare, știre, veste. (O ~ de mare importanță.) 2. v. știre. 3. (înv.) cuvânt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referință, relație. (Ce ~ii îmi poți da despre...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v. sursă. 8. v. indicație.

INFORMAȚIE s. 1. comunicare, înștiințare, știre, veste. (O ~ de mare importanță.) 2. cunoștință, știre, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?) 3. (înv.) cuvînt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referință, relație. (Ce ~ îmi poți da despre...?) 5. notă. (A publicat o ~ în ziarul de ieri.) 6. documentare, documentație, informare. (Muncă de ~.) 7. indicație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INFORMAȚIE. Subst. Informație, sens, semnificație, conținut, denotație, valoare, noimă, tîlc; conotație. Cunoștințe, noțiuni, idei, date. Știre, veste, noutate, novita (înv.), nuvelă (înv.); mesaj, anunț, comunicat. Informare, înștiințare, încunoștințare, obștire (înv.), vestire, sesizare; indicație, îndrumare, lămurire, explicație, explicare; raport, raportare. Cunoaștere, știință, pregătire, instrucție. Semn, semnal, indice, indiciu. Sistem de semne, cod. Entropie. Redundanță. Sursă de informație. Sistem informațional. Teoria informației. Informatică. Adj. Informațional, de informație, informativ. Semnificativ, cu înțeles, denotativ; conotativ. Indicator, indicativ (rar), semnalizator. Entropie. Redundant. Vb. A fi informat, a dispune de informații, a fi la curent cu..., a cunoaște, a avea cunoștință de ceva, a ști. A se informa, a se pune la curent cu..., a se documenta, a cere informații, a descoase (fig.), a trage pe cineva de limbă, a stoarce informații; a afla, a auzi, a prinde de veste, a oblici (înv. și pop.). A informa, a înștiința, a încunoștința, a obști (înv.), a comunica, a anunța, a da de știre, a știrici (reg.), a da de veste, a trimite vorbă, a vesti, a semnala, a pune pe cineva la curent cu..., a aduce la cunoștință. V. carte, cunoaștere, cuvînt, jurnalistică, mesager, scrisoare, semn, semnificație, vorbire.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INFORMÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Comunicare, știre, veste. ♦ Lămurire dată asupra unei persoane sau asupra unui lucru; indicație; totalitatea materialului de informare și documentare; izvor (4), sursă (3). Datorită virtuților sale cognitive, i. dobândește ample valențe filozofice, contribuind la adâncirea înțelegerii procesului de reflectare. 2. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, grup de imagini, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de i., ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor, considerată din punctul de vedere al proprietăților statistice ale acestora. Inițiată (1927) de R.V.L. Hartley, a fost dezvoltată ulterior de C.E. Shannon (1948). Are largi aplicații în telecomunicații, cibernetică, conducerea economiei, lingvistică, genetică etc. 3. (BIOL.) I. genetică = i. despre particularitățile organismului care se transmit prin ereditate. Include i. despre structura tuturor enzimelor, proteinelor active și ARN-ului celulei, precum și referitoare la reglarea sintezei lor. La organismele pluricelulare, i.g. se transmite din generație în generație prin intermediul celulelor sexuale. La microorganismele procariote se transmite prin translucție și transformație. ◊ I. ereditară = i. înscrisă în genele de pe cromozomi, respectiv în structura ADN, sub forma unui mesaj biochimic, a unei secvențe de nucleotide. ◊ I. redundantă = i. în exces, inutilă sau chiar dăunătoare. Există totuși o redundanță optimă, care asigură, eficient și economic, funcționarea sistemului biologic.

Intrare: informație
informație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • informație
  • informația
plural
  • informații
  • informațiile
genitiv-dativ singular
  • informații
  • informației
plural
  • informații
  • informațiilor
vocativ singular
plural
informațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • informațiune
  • informațiunea
plural
  • informațiuni
  • informațiunile
genitiv-dativ singular
  • informațiuni
  • informațiunii
plural
  • informațiuni
  • informațiunilor
vocativ singular
plural

informație informațiune

  • 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comunicare veste știre 3 exemple
    exemple
    • Îmi dădea aceste informații într-o șoaptă lină. SADOVEANU, N. F. 55.
      surse: DLRLC
    • Vartolomeu Diaconu cerea informații. C. PETRESCU, A. 280.
      surse: DLRLC
    • S-au primit informații că țăranii se agită. REBREANU, R. II 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat.
      surse: DN
  • 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: documentare lămurire 2 exemple
    exemple
    • Birou de informații.
      surse: DLRLC
    • Lucrarea dovedește o bogată informație.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei; material informativ.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
      surse: MDN '00
    • 3.1. Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. biologie (în) sintagmă Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: