NEȚĂRMURIT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Pref. ne- + țărmurit.

nețărmurit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 46 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + țărmurit] 1 Care nu are limite, margini. 2 Care se întinde la infinit. 3 (Pex) Foarte lung. 4 (Pex) Foarte mare. 5 (Pex) Foarte numeros. 6 Care nu cunoaște limite în intensitate Si: imens, nemărginit (8). 7 (Îvr; d. oameni) Atotputernic.

NEȚĂRMURIT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Ne- + țărmurit.

NEȚĂRMURIT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu are limite, fără margini, imens. O nețărmurită dragoste pentru țară se desprinde din versurile poeților. BENIUC, P. 147. O bucurie nețărmurită îi furnica prin toate mădularele. SADOVEANU, O. V 340. Frunza codrilor nu se clătina și tăcerea neturburată își întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpînire. HOGAȘ, M. N. 165.

NEȚĂRMURIT ~tă (~ți, ~te) Care nu are limite; de necuprins; nemărginit; nelimitat. /ne- + țărmurit

nețărmurit a. nemărginit: împărății nețărmurite.

nețărmurít, -ă adj. Rar. Fără țărmurĭ, nemărginit, infinit.

nețărmurit adj. m., pl. nețărmuriți; f. nețărmurită, pl. nețărmurite

nețărmurit adj. m., pl. nețărmuriți; f. nețărmurită, pl. nețărmurite

nețărmurit adj. m., pl. nețărmuriți; f. sg. nețărmurită, pl. nețărmurite

NEȚĂRMURIT adj. v. imens.

NEȚĂRMURIT adj. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.)