HIROTONÍE (< gr. heirotonia „punerea mâinii”) s. f. (În ritualul creștin) Taină a preoției în care, prin rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, prin binecuvântare și prin punerea sacramentală a mâinilor, de către episcop (sau doi-trei episcopi), pe capul slujitorilor sacerdotali, aceștia sunt consacrați într-una dintre cele trei trepte: diacon, preot, arhiereu. Sin. hirotinisire.