Definiția cu ID-ul 498713:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
haimana (haimanale), s. f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Șeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana. – Der. haimanalîc, s. n. (vagabondaj).