9 definiții pentru jarcalete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jarcalete sm [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~eți / E: jarcă + -ălete] (Reg) 1 Vlăjgan. 2 Derbedeu. 3 Lungan.

JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan; haimana. – Cf. jarcă.

JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Regional) Vlăjgan, lungan, haimana. Niște jarcaleți nu-și mai găseau astîmpăr. Strigau, cîntau. PAS, Z. II 220.

JARCALÉTE ~ți m. pop. Persoană care umblă pe drumuri fără rost, neavând o ocupație bine definită; haimana. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jarcaléte (reg.) s. m., pl. jarcaléți

jarcaléte s. m., pl. jarcaléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JARCALÉTE s. v. derbedeu, găligan, golan, haimana, lungan, vagabond, vlăjgan.

jarcalete s. v. DERBEDEU. GĂLIGAN. GOLAN, HAIMANA. LUNGAN. VAGABOND. VLĂJGAN.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jarcalete, jarcaleți s. m. (prst.) haimana întreținută de o prostituată bătrână.

Intrare: jarcalete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jarcalete
  • jarcaletele
plural
  • jarcaleți
  • jarcaleții
genitiv-dativ singular
  • jarcalete
  • jarcaletelui
plural
  • jarcaleți
  • jarcaleților
vocativ singular
  • jarcalete
plural
  • jarcaleților

jarcalete

etimologie: