10 definiții pentru fățuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUÍT1 s. n. Fățuire. – V. fățui.

FĂȚUÍT1 s. n. Fățuire. – V. fățui.

fățuit1 sn [At: S. NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: fățui] 1-7 Fățuială (1-7). 8-9 Fățuire (8-9).

fățuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit2. 3 Poleit2. 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit2. 7 (Pfm; fig) Bătut2 (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.

FĂȚUÍT1 s. n. Faptul de a fățui; fățuire, fățuială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚUÍT s. 1. v. drișcuire. 2. v. fățuire. 3. v. lustruire.

FĂȚUÍT s. v. geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit.

FĂȚUIT s. 1. drișcuire, drișcuit, fățuire. (~ tencuielii unui zid.) 2. fățuială, fățuire, netezire, nivelare. (~ unui perete.) 3. fățuială, fățuire, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.)

fățuit s. v. GELUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT.

Intrare: fățuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuit
  • fățuitul
  • fățuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fățuit
  • fățuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățuit (s.n.)