8 definiții pentru rindeluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RINDELUIRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.
RINDELUIRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
rindeluire sf [At: MDT / Pl: ~ri / E: rindelui] (1-2) Netezire cu rindeaua (1-5) Si: rindeluit1 (1) (îvr) rindire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RINDELUIRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui; netezire cu rindeaua.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rindeluire s. f., g.-d. art. rindeluirii; pl. rindeluiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rindeluire s. f., g.-d. art. rindeluirii; pl. rindeluiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rindeluire s. f., g.-d. art. rindeluirii; pl. rindeluiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RINDELUIRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scânduri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RINDELUIRE s. geluire, rindelare, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rindeluire, rindeluirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rindeluit
etimologie:
- rindelui DEX '98 DEX '09