6 definiții pentru lustruit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSTRUÍT1 s. n. Faptul de a lustrui.V. lustrui.

LUSTRUÍT1 s. n. Faptul de a lustrui.V. lustrui.

lustruit1 sn [At: DLR ms / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. 5 (Îs) Piatră de ~ Piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUSTRUÍT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)

LUSTRUIT s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruire. (~ unui obiect.) 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ pantofilor.)

Intrare: lustruit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruit
  • lustruitul
  • lustruitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lustruit
  • lustruitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lustruit (s.n.)

  • 1. Faptul de a lustrui.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi lustrui
    surse: DEX '98 DEX '09