nivelare sf [At: NEGULICI / Pl: ~lări / E: nivela] 1 Determinare a nivelului (4) unui teren, al unui traseu cu ajutorul unor instrumente speciale Si: (înv) nivelație (1). 2 Aducere a unui teren la același nivel (4) Si: nivelație (2). 3 Netezire a suprafeței unui obiect etc. Si: (înv) nivelație (3). 4 (Fig) Înlăturare a diferențelor Si: egalizare, (înv) nivelație (4).

NIVELARE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. 1. Aducere (a unui teren) la același nivel. Nivelarea terenului. 2. Fig. Egalare, punere pe același plan. Nivelarea trebuințelor. 3. (Top.) Nivelment.

NIVELARE s.f. Acțiunea de a (se) nivela și rezultatul ei; netezire; nivelație. [< nivela].

nivelare f. 1. acțiunea de a nivela, de a face orizontal; 2. fig. egalizare: socialismul tinde la nivelarea averilor.

nivelare s. f., g.-d. art. nivelării; pl. nivelări

nivelare s. f., g.-d. art. nivelării; pl. nivelări

nivelare s. f., g.-d. art. nivelării; pl. nivelări

NIVELARE s. 1. netezire, netezit, nivelat, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui obiect.) 2. v. fățuire. 3. îndreptare, netezire, netezit. (~ zidului cu mortar.) 4. orizontalizare. (~ rambleului unei șosele.)

NIVELARE s. v. egalizare.

NIVELARE s. 1. netezire, netezit, nivelat, (înv.) sclivisire. (~ suprafeței unui obiect.) 2. fățuială, fățuire, fățuit, netezire. (~ unui perete.) 3. îndreptare, netezire. (~ zidului cu mortar.) 4. orizontalizare. (~ rambleului unei șosele.)

nivelare s. v. EGALIZARE.