opțiuni
  • info

18 definiții pentru escroc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESCROC, -OACĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.

ESCROC, -OACĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.

escroc, ~oacă smf [At: BARCIANU / V: exc~ / Pl: ~oci, ~oace / E: fr escroc] Persoană care obține prin înșelătorie un profit material Si: șarlatan, panglicar, pungaș.

*ESCROC sm. Pungaș, potlogar, coțcar [fr.].

ESCROC,-OACĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană necinstită care înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine; șarlatan, pungaș, coțcar, potlogar. Tipătescu... nu vrea să susție candidatura escrocului de Cațavencu. GHEREA, ST. CR. I 353.

ESCROC, -OACĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].

ESCROC, -OACĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)

ESCROC ~ci m. Persoană care înșală pe alții profitând de naivitatea sau încrederea lor; șarlatan; potlogar; impostor; coțcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc

escroc m. pungaș înșelător.

*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.

excroc[1], ~oacă smf vz escroc modificată

  1. În original, tipărit greșit: escroc — LauraGellner

⦿EXCROC... = ESCROC...

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

escroc s. m., pl. escroci

escroc s. m., pl. escroci

escroc s. m., pl. escroci

escroc

escroc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

Intrare: escroc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escroc
  • escrocul
  • escrocu‑
plural
  • escroci
  • escrocii
genitiv-dativ singular
  • escroc
  • escrocului
plural
  • escroci
  • escrocilor
vocativ singular
  • escrocule
plural
  • escrocilor
excroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

escroc, escrocisubstantiv masculin
escroacă, escroacesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: coțcar impostor potlogar pungaș șarlatan
    • format_quote Tipătescu... nu vrea să susție candidatura escrocului de Cațavencu. GHEREA, ST. CR. I 353. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.