19 definiții pentru escroc excroc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escroc, ~oa smf [At: BARCIANU / V: exc~ / Pl: ~oci, ~oace / E: fr escroc] Persoană care obține prin înșelătorie un profit material Si: șarlatan, panglicar, pungaș.

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.

ESCRÓC,-OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană necinstită care înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine; șarlatan, pungaș, coțcar, potlogar. Tipătescu... nu vrea să susție candidatura escrocului de Cațavencu. GHEREA, ST. CR. I 353.

ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].

ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)

ESCRÓC ~ci m. Persoană care înșală pe alții profitând de naivitatea sau încrederea lor; șarlatan; potlogar; impostor; coțcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc

*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.

excroc[1], ~oa smf vz escroc modificată

  1. În original, tipărit greșit: escroc — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escróc s. m., pl. escróci

escróc s. m., pl. escróci

escroácă s. f., g.-d. art. escroácei; pl. escroáce

escroácă s. f., g.-d. art. escroácei; pl. escroáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESCRÓC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

ESCROÁCĂ s. pungășoaică, șarlatancă, șnapancă. (Este o ~ notorie.)

ESCROA s. pungășoaică, șarlatancă, șnapancă. (Este o ~ notorie.)

Intrare: escroc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escroc
  • escrocul
  • escrocu‑
plural
  • escroci
  • escrocii
genitiv-dativ singular
  • escroc
  • escrocului
plural
  • escroci
  • escrocilor
vocativ singular
plural
excroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)