14 definiții pentru dezvălui

dezvăluí [At: TDRG / P: ~lu-i / Pzi: ~vắlui / E: dez- + (în)vălui] 1 vt A face cunoscut (prin cuvinte, scris, imagini etc.) Si: a arăta. 2 vt A destăinui. 3 vt A divulga. 4 vr A ieși în evidență. 5 vr A se desfășura. modificată

DEZVĂLUÍ, dezvắlui, vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arăta, a releva. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Pref. dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DEZVĂLUÍ, dezvắlui, vb. IV. 1. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DEZVĂLUÍ, dezvălui, vb. IV. (Uneori în concurență cu dezveli) 1. Tranz. A ridica învelitoarea de pe ceva; a descoperi, a dezveli. Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. ◊ Fig. Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. ♦ (Cu complementul «casa», rar) A desface, a strica acoperișul unei case; a descoperi. M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. 2. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut; a arăta, a revela; a descoperi. Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. Mioara, candidă, dezvăluind fără să vrea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. ◊ Refl. În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. ♦ A destăinui; a divulga. Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 53. Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. 3. Refl. (Rar) A se desface, a se desprinde, a se alege. Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. – Prez. ind. și: dezvăluiesc (GALACTION, O. I 389, MACEDONSKI, O. IV 20).

dezvăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezvắlui, 3 dezvắluie, imperf. 3 sg. dezvăluiá; conj. prez. 3 să dezvắluie

dezvăluí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluiá

DEZVĂLUÍ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. a deconspira, a destăinui, a divulga. (A ~ numele vinovaților.) 4. v. descoperi.

DEZVĂLUÍ vb. v. descoperi, dezveli.

A DEZVĂLUÍ dezvălui tranz. 1) (gânduri intime, frământări sufletești) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunoștința generală; a da în vileag; a divulga; a destăinui. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

A SE DEZVĂLUÍ pers. 3 se dezvăluie intranz. A ieși în evidență; a se face vizibil; a apărea; a se arăta. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

desvăluì v. 1. a ridica vălul, a descoperi: a desvălui un secret; 2. a se desfășura: încântătorul tablou ce se desvălue dinaintea ochiului GHICA.

dezvăluĭesc v. tr. (după învăluĭesc). Dezgovesc, daŭ la iveală, divulg, destăĭnuĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZVĂLUÍ vb. 1. a arăta, a releva, a revela, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a revela, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.)

dezvăluí vb. v. DESCOPERI. DEZVELI.

Intrare: dezvălui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvălui dezvăluire dezvăluit dezvăluind singular plural
dezvăluie dezvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvălui (să) dezvălui dezvăluiam dezvăluii dezvăluisem
a II-a (tu) dezvălui (să) dezvălui dezvăluiai dezvăluiși dezvăluiseși
a III-a (el, ea) dezvăluie (să) dezvăluie dezvăluia dezvălui dezvăluise
plural I (noi) dezvăluim (să) dezvăluim dezvăluiam dezvăluirăm dezvăluiserăm, dezvăluisem*
a II-a (voi) dezvăluiți (să) dezvăluiți dezvăluiați dezvăluirăți dezvăluiserăți, dezvăluiseți*
a III-a (ei, ele) dezvăluie (să) dezvăluie dezvăluiau dezvălui dezvăluiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvălui dezvăluire dezvăluit dezvăluind singular plural
dezvăluiește dezvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvăluiesc (să) dezvăluiesc dezvăluiam dezvăluii dezvăluisem
a II-a (tu) dezvăluiești (să) dezvăluiești dezvăluiai dezvăluiși dezvăluiseși
a III-a (el, ea) dezvăluiește (să) dezvăluiască dezvăluia dezvălui dezvăluise
plural I (noi) dezvăluim (să) dezvăluim dezvăluiam dezvăluirăm dezvăluiserăm, dezvăluisem*
a II-a (voi) dezvăluiți (să) dezvăluiți dezvăluiați dezvăluirăți dezvăluiserăți, dezvăluiseți*
a III-a (ei, ele) dezvăluiesc (să) dezvăluiască dezvăluiau dezvălui dezvăluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)