13 definiții pentru dărui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati.

DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati.

DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. Tranz. (Uneori cu determinări indicînd darul, introduse prin prep. «cu») 1. A face (cuiva) un dar, a da în dar; a cinsti (pe cineva). E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. 2. A da, a acorda. Vreau să-ți dăruiesc... un sfat SADOVEANU, D. P. 147. Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. ◊ (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. 3. (Cu privire la muncă, activitate, viață etc.) A închina, a consacra, a dedica, a hărăzi. V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare.Refl. Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. 4. A înzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. – Prez. ind. și: dărui (DEȘLIU, G. 34).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiésc, imperf. 3 sg. dăruiá; conj. prez. 3 dăruiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRUÍ vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.

DĂRUÍ vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.

A DĂRUÍ ~iésc tranz. (bunuri materiale) A aduce în dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati

dăruì v. a da cuiva ceva în dar. [Slav. DAROVATI].

dărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, conj. dăruiască)

dăruĭésc v. tr. (vsl. darovati, daroviti, dariti. V. dar). Daŭ în dar, donez.

dăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiésc, imperf. 3 sg. dăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăruiáscă

DĂRUI vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. a da, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ statului un bun.) 3. a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)

dărui vb. v. ACORDA. DA. DOTA. ÎNZESTRA. PREDA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.

Intrare: dărui
dărui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărui
  • dăruire
  • dăruit
  • dăruitu‑
  • dăruind
  • dăruindu‑
singular plural
  • dăruiește
  • dăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăruiesc
(să)
  • dăruiesc
  • dăruiam
  • dăruii
  • dăruisem
a II-a (tu)
  • dăruiești
(să)
  • dăruiești
  • dăruiai
  • dăruiși
  • dăruiseși
a III-a (el, ea)
  • dăruiește
(să)
  • dăruiască
  • dăruia
  • dărui
  • dăruise
plural I (noi)
  • dăruim
(să)
  • dăruim
  • dăruiam
  • dăruirăm
  • dăruiserăm
  • dăruisem
a II-a (voi)
  • dăruiți
(să)
  • dăruiți
  • dăruiați
  • dăruirăți
  • dăruiserăți
  • dăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăruiesc
(să)
  • dăruiască
  • dăruiau
  • dărui
  • dăruiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărui
  • dăruire
  • dăruit
  • dăruitu‑
  • dăruind
  • dăruindu‑
singular plural
  • dăruie
  • dăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărui
(să)
  • dărui
  • dăruiam
  • dăruii
  • dăruisem
a II-a (tu)
  • dărui
(să)
  • dărui
  • dăruiai
  • dăruiși
  • dăruiseși
a III-a (el, ea)
  • dăruie
(să)
  • dăruie
  • dăruia
  • dărui
  • dăruise
plural I (noi)
  • dăruim
(să)
  • dăruim
  • dăruiam
  • dăruirăm
  • dăruiserăm
  • dăruisem
a II-a (voi)
  • dăruiți
(să)
  • dăruiți
  • dăruiați
  • dăruirăți
  • dăruiserăți
  • dăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăruie
(să)
  • dăruie
  • dăruiau
  • dărui
  • dăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărui

  • 1. tranzitiv A da în dar (1.) ceva cuiva; a face cuiva un dar (1.); a cinsti pe cineva cu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239.
      surse: DLRLC
    • Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74.
      surse: DLRLC
    • Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A înzestra pe cineva cu ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dota un exemplu
      exemple
      • Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Vreau să-ți dăruiesc... un sfat. SADOVEANU, D. P. 147.
      surse: DLRLC
    • Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare.
      surse: DLRLC
    • Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437.
      surse: DLRLC
    • Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126.
      surse: DLRLC

etimologie: